Arhive lunare: Septembrie 2011

Situaţia este albastră !

Afirmaţia din titlu se referă la modul cum văd eu situaţia din România. Ultima bombă este închiderea fabricii Nokia de lângă Cluj. Nu prea ne pică bine treaba asta. Problema este că şi alte firme străine îi vor urma exemplul şi altele nu prea mai vin în România. Un alt exemplu este firma americană Delphi care are o fabrică la Iaşi şi care deja studiază piaţa chineză. Nu ar fi de mirare ca să plece şi ei mai la est….chiar mult mai la est. Alţi investitori străini nu prea se arată sau, dacă se arată, au grijă unii băieţi deştepţi să-i gonească.

Dacă ne uităm la sectorul construcţiilor şi aici treaba nu prea merge. Dacă prin 2008 se construia în draci şi unde priveai vedeai o casa în lucru sau chiar blocuri, acum stau toate încremenite în situaţia cum le-a prins criza. Din loc în loc se văd panouri cu anunţuri de vânzare pentru case sau terenuri. Chestia este că nu prea sunt cumpărători, pentru că preţurile sunt foarte atrăgătoare.

Ce să mai spun de domeniul sănătăţii care este în mare suferinţă ! Cadrele sanitare pleacă în masă în străinătate şi noi rămânem aproape fără asistenţă medicală. Vă dau exemplul tatălui meu care este actualmente internat în cel mai mare spital din judeţul Iaşi şi unde lipsa medicilor se vede cu ochiul liber. Să vă mai spun despre dotările lipsă sau despre faptul că în unele clinici bolnavii stau câte doi într-un pat?

În domeniul educaţiei situaţia este tot grea. Educatorii sunt prost plătiţi şi îşi fac şi ei cum pot meseria. Efectele s-au văzut la bacalaureatul din acest an. Dar pentru cine are copii şcolari, situaţia se simte direct.

Avem însă şi creşteri : preţul la combustibili a crescut destul de frumos… indiferent de situaţia de pe piaţă. E însă o creştere care nu ne încălzeşte, aş zice chiar că ne răceşte!

 

© 2011 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Si Nokia se închide.

O nouă veste proastă. Se închide fabrica Nokia de la Jucu, Cluj. Tocmai cand ne laudam de zor cu exportul nostru de telefoane. Se pare că suntem blestemaţi. Când merge ceva bine şi la noi, până la urmă se duce de râpă! Ce să facem dacă este criză?

Mă gândeam să vă mai ţin de vorbă….dar nu mai am chef…

Viitorul nu sună prea bine! Asta ca să închei într-o notă optimistă …

Scrie un comentariu

Din categoria economic

Vine din nou Apocalipsa !

Nu eu zic asta, ci un nou profet Alexander Retrov care prezice ca azi vine sfârşitul lumii. Dar dacă cumva nu vine astăzi ( sfârşitul lumii) atunci cica vine sigur pe 21 octombrie.

Se pare că Pământul va fi nimicit de cometa Elenin. „Cu o săptămână înainte de sfârşit, pe cer va fi vizibil un obiect care va ocupa o cincime din suprafaţa lui. Acesta se va mişca şi se va putea vedea cu ochiul liber de pe Terra. Pe Soare vor avea loc explozii nemaivăzute până în prezent”, spune Retrov.

Aşa că trebuie să mă grăbesc să termin romanul la care lucrez, să nu mă prindă sfârşitul lumii cu lucrarea neterminată( asa dacă nu vine astăzi cumva). Acum chiar îmi fac bilanţul să văd ce mai am de făcut….ca să nu rămân cu restanţe.

© 2011 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Scrie un comentariu

Din categoria social

Vremea e probabilă

Aseară mă uitam la prognoza meteo pentru astăzi pe un canal TV de primă mână (nu spun care, trebuie să ghiciţi). Prezentatorul spunea că totul va fi bine şi frumos, presiunea va creşte şi soarele va străluci de zor pe teritoriul întregii tări. Pe la o bucată de noapte mă trezeşte un zgomot ciudat. S-ar părea că plouă. Dar nu se poate, la TV a zis că e exclus să plouă! Cred că de fapt visez. Dar când mă trezesc dimineaţă constat că plouă de zor, o ploaie aşezată de toamnă. Paradoxal, nu ? Toamna e ca …toamna! Iar prognoza e …total aiurea, cel puţin pentru zona mea de interes.

Dar totuşi trăim şi noi aici tot în Romania!

© 2011 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Pericolul vine din cer

 Astăzi mă uit la cer. Nu chiar la Domnu’. Un pic mai jos. Pentru cei ce sunt nelămuriţi, este vorba de satelitul care urmează să se prăbuşească  undeva prin Europa. Unii spun că e posibil să ajungă în ţara noastră. Aşa că sunt atent să nu-mi cadă în cap.

Vă rog eu frumos, dacă aflaţi unde cade, spuneţi-mi şi mie, ca să mă dau la o parte! Sau dacă e cazul, să-mi mut maşina mai la stânga sau mai la dreapta. Acuma nu ştiu cum am să-mi mut blocul…dar sper să nu fie cazul…

© 2011 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Să nu te îmbolnăveşti azi ! (partea a doua)

Am primit nişte semnale critice la prima parte a impresiilor mele. Anumite persoane iau apărarea medicilor spunând că aceştia îşi dau seama de suferinţa bolnavilor, dar nu au ce face pentru că nu sunt bani, nu sunt materiale specifice şi nu sunt dotări ca şi in Occident.

Înţeleg şi eu că sunt probleme mari în sistemul de sănătate, dar puţină omenie nu strică din partea unora dintre cadrele medicale! Şi nici nu costă nimic…

Apropo de omenie, am remarcat şi oameni de omenie în rândul personalului de la UPU. Şi în primul rând am să scot în evidenţă  munca brancardierilor (erau numai doi pe tură). Era clar că , faţă de numărul de cazuri înregistrate, aceştia erau prea puţini. Şi totuşi cei doi se străduiau să rezolve toate problemele, de multe ori chiar fugind dintr-o parte în alta. În toată această nebunie, găseau timp să vorbească şi cu pacienţii care aşteptau pe holuri, dădeau relaţii aparţinătorilor care se interesau de rudele aduse la Urgenţă şi erau atenţi şi la ordinele dispecerului . Am văzut de asemenea şi asistente de pe ambulanţă care erau foarte atente cu bolnavii pe care-i aduceau, preocupându-se să fie trataţi cât mai bine. Nu am putut să nu remarc şi medici care se străduiau să aline durerea pacienţilor ce nu mai puteau să o suporte.

Aşadar am văzut şi destule aspecte pozitive, dar ansamblul lasă mult de dorit. Şi parcă ceea ce vezi în neregulă are impact mai mare decât lucrurile pozitive!

Am uitat să menţionez că tatăl meu are 86 de ani. Vă daţi seama că la vârsta lui e greu să aştepte rezultatele investigaţiilor ore întregi. Menţionez că toată această aventură la Urgenţă a durat şapte ore, timp în care tatăl meu nu a mâncat nimic, a baut doar apa. Sigur că i s-au făcut multe analize şi investigaţii (radiografii, ecografie, analize prin recoltare de sânge) şi atunci a fost necesar un timp mai îndelungat. Dar, după ce au fost terminate toate investigaţiile, am tot aşteptat să primim un răspuns. Văzând că nu ne mai spune nimeni nimic, am insistat la dispecerul de serviciu să ia legătura cu medicul care se ocupă de cazul tatălui meu. Abia pe urmă a venit o doamnă doctor cu fişa tatălui. În concluzie am aflat că n-ar fi probleme deosebite cu inima (ne-am mai liniştit puţin) şi nici cu plămânii. Problema mai gravă sunt pietrele de la vezica biliară, dar despre ele ştiam deja. Şi apoi tatăl meu ştie cum sunt durerile cauzate de bilă.

Una peste alta, după ore de tracasare, tatăl meu a plecat tot nelămurit de la UPU. E drept că în orele de aşteptare şi plimbare dintr-o parte în alta, îi trecuse durerea.

P.S. Astăzi tatăl meu (având în continuare dureri) a fost la Spitalul de Pneumofiziologie (sper că am scris bine) unde i-au descoperit mai multe probleme la plămâni. Nu am să intru în amănunte. Are de urmat un tratament şi pe urmă mai vedem.

 

© 2011 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Scrie un comentariu

Din categoria sănătate

Să nu te îmbolnăveşti azi ! (partea 1)

În România nu e recomandabil să te îmbolnăveşti în zilele noastre.

La concluzia asta am ajuns ieri când am fost nevoit să merg cu taică-meu la Urgenţă. Acesta s-a trezit cu o durere puternică în partea stângă şi  , ştiindu-se hipertensiv,  s-a îngrijorat. Aşa că s-a dus imediat la medicul de familie care i-a dat trimitere la Urgenţă. N-am mai stat să mai vină ambulanţa, l-am urcat în maşina personală şi am fugit la spital.

Am ajuns la Unitatea de primire a urgenţelor unde era mare aglomeraţie. Am aşteptat puţin şi am fost preluaţi de către dispecerul de serviciu care a întocmit fişa pe baza trimiterii. Am luat loc pe scaun şi ne-am pus pe aşteptat. În acest timp m-am uitat prin jur şi am fost neplăcut impresionat de ceea ce am văzut. Spaţiul era foarte înghesuit cu acces greoi pentru cărucioarele şi mai ales paturile cu rotile cu care erau transportaţi pacienţii. E posibil ca impresia negativă să fi fost amplificată şi de faptul că unitatea era de gardă şi era foarte aglomerată. Dar aspectul întregii locaţii mi-a lăsat un gust amar. Pe jos  linoleul uzat , având imprimate urmele de la roţile cărucioarelor, dădea un aspect şi mai dezolant întregului ansamblu. Sigurul lucru care mai aducea o pată de culoare era echipamentul personalului medical, care era foarte divers colorat: roşu, verde, albastru, kaki, am văzut la cineva si o bluză cu floricele, gri, roz. Menţionez că o singură persoană am văzut-o îmbrăcată în alb. Aşadar celebra sintagmă „halatele albe” nu mai e de actualitate. Actualmente ar merge sintagma, „ echipamentul divers colorat” , pentru că nici nu mai sunt halate. Toate cadrele medicale erau îmbrăcate cu bluză şi pantaloni sau fustă.

După o aşteptare destul de lungă, tatăl meu este preluat de personalul medical. Eu am rămas în sala de aşteptare. Am noroc că pe perete este instalat un televizor LCD cu ecran mare. Este fixat pe canalul Discovery. Aşa că urmăresc mai multe documentare în timpul cât aştept să primesc veşti despre taică-meu.

În tot acest timp pe la biroul dispecerului se perindă tot felul de cazuri: unii pacienţi sunt aduşi pe targi, alţii în scaune cu rotile şi alţii vin pe picioarele lor, chiar dacă acestea scârţâie în urma diverselor accidente.

Timpul de aşteptare este destul de mare şi unii pacienţi se vaită de durere, cerând intervenţia medicilor. O asistentă, deranjată de vaietele pacienţilor, le strigă: „Aveţi răbdare, ce vă grăbiţi aşa? Dacă aţi venit la doctor trebuie să aşteptaţi!”. Sigur că da, de aia au venit oamenii la Urgenţă, ca să aştepte până li se lungesc urechile sau poate până mor. Aşa mai scapă şi sistemul nostru medical de nişte cheltuieli. Veţi spune că sunt sadic. Nu eu sunt, alţii!

O doamnă care spune că a căzut de pe masă şi că o doare piciorul drept( de fapt se vede şi din modul cum merge că are probleme la picior, pentru că şchiopătează). Dispecerul de serviciu îi spune că pentru ortopedie trebuie să se ducă la alt spital, situat la circa un kilometru distanţă. Când pacienta spune că îi va fi greu să ajungă tocmai acolo, reprezentantul serviciului UPU ridică din umeri şi îşi vede de treabă. Sunt alte cazuri mai urgente.

La recepţie îşi fac apariţia doi ambulanţieri ( aşa scrie pe echipamentul lor). Când îi vede, dispecerul îi roagă să ducă un pacient în stare gravă la alt spital pentru o intervenţie care nu se poate face la Urgenţă. Unul dintre cei doi îi spune: „ Tocmai pe noi ti-ai găsit să ne trimiţi? Păi acum intrăm în pauză de masă!”.

Oare aşa funcţionează Serviciul de Urgenţă în România? Când au timp cadrele medicale, printre pauzele de masă şi de cafea, sau printre pauzele care le fac între discuţiile pe care le au pe diverse teme?

Apropo de asta, două doamne cadre medicale (nu pot preciza dacă erau medici sau asistente, pentru că nu aveau niciun ecuson), stateau de vorbă chiar la recepţie, povestind ce le mai fac pisicile de acasă. Una dintre ele se plângea că are cinci şi nu se mai poate descurca cu ele. În tot acest timp bolnavii din jurul lor se plângeau de durere, solicitând intervenţia cuiva. Poate a lui Dumnezeu…

VA URMA

 

Nota autorului: 

Se pare că povestea e destul de lungă, aşa că am să fac un serial. În curând voi reveni cu episodul doi, aşa că nu vă îndepărtaţi prea mult!

Precizări necesare

Eu stiu ca sunt multe lipsuri si ca medicii nu pot face un act medical de calitate in conditiile de la noi. Dar un pic de ordine si mai multa omenie fata de pacienti nu costa aproape nimic! De asemenea si numarul de cadre medicale raportat la numarul de pacienti este prea mic! Dar totusi un pic mai mult interes din partea tuturor factorilor din sistemul medical ar fi de dorit!

In partea a doua voi arata si exemple pozitive de cadre medicale care, in conditii de neimaginat in Occident, se chinuie sa-si faca datoria. Si unii oameni din sistemul medical isi fac chiar mai mult decat datoria!
VREAU SA FIU BINE INTELES…: nu vreau sa arunc cu noroi in medici, asistente, infirmiere, brancardieri si in general in cei din sistemul medical de urgenta!
Dar trebuie facut mai mult in domeniul sanatatii, de catre toata lumea!

 

© 2011 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Scrie un comentariu

Din categoria sănătate