Arhive lunare: Martie 2015

Acasă la Eminescu

P1450147

Am regăsit Ipoteştiul cu emoţie, nu mai fusesem de un an pe acolo. Vă mărturisesc că în fiecare an obişnuiesc să fac o vizită în locul unde a început să lumineze Luceafărul poeziei noastre, profitând şi de faptul că am rude care locuiesc chiar lângă codrul prin care se plimba poetul în tinereţe.

De Ziua Mondială a Poeziei, la Ipoteşti au venit mulţi poeţi din ţară şi din străinătate. Au fost prezenţi şi mulţi poeţi italieni şi s-a citit poezie atât în română cât şi în italiană. Pot spune că m-am încărcat de poezie pentru un an întreg, rămâne să o scot din suflet şi să o las să zboare încărcată de trăirile mele.

P1450047

La Ipoteşti s-a discutat şi despre traducerea poeziei. E o adevărată artă să reuşeşti să transmiţi sentimentele poeţilor dintr-o limbă în alta. Traducătorul de poezie este şi el tot un poet care creează de fapt o operă nouă. Nu e uşor să traduci poezie…e aproape imposibil. Ceva tot se pierde la trecerea dintr-o limbă în alta, oricât de iscusit ar fi traducătorul.

A fost frumos, am vorbit atât în română cât şi în italiană deşi, în mod paradoxal, eu nu cunosc această limbă. Seara, la un pahar de vin românesc, am discutat cu un ziarist de la „Corriere della Sera”  şi ne-am înţeles foarte bine.

Este adevărat că vinul dezleagă limbile dar şi sentimentele….

P1450144

Mereu ne întoarcem

la Eminescu în suflet

şi poezia noastră

e plină de EL

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Ce-am mai văzut prin parbriz

1426844915672 - Copy - Copy - Copy

După cum v-am mai povestit, merg mult cu maşina. Şi văd multe chestii interesante prin parbriz.

Zilele trecute, când treceam printr-o intersecţie importantă din oraş, am văzut cum doi şoferi îşi abandonaseră maşinile în mijlocul străzii şi se băteau de zor. Am încetinit dar mi-am continuat drumul când am văzut că apare o maşină de poliţie. Sper că poliţiştii au reuşit să-i împace pe cei doi.

Nu pot să pricep cum îşi pot lăsa unii maşinile parcate la întâplare. Chiar ieri am văzut două maşini parcate în aşa fel încât aproape blocau accestul pe strada unde este instituţia unde lucrez. Că nu le pasă de ceilalţi şoferi care trec pe acolo poate înţeleg însă nu pricep că nu le pasă că îşi vor găsi maşinile tamponate. Sau mai există şi varianta să nu-şi mai găsească maşinile unde le-au parcat având în vedere că băieţii cu platformele sunt foarte activi.

Text citit la Radio Romania Iasi.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Cetăţean european?

Stand produse romanesti real

Ieri am fost la cumpărături la supermarket. Nu spun denumirea magazinului, că nu vreau să-i fac reclamă proastă. Deocamdată.

Apropo de reclamă. Cred că aţi văzut reclamele de la TV cu cetăţeanul european indignat. Ei, ieri am fost şi eu un cetăţean european care cică are drepturi.

Dar să vă povestesc ce s-a întâmplat. Am intrat în magazin şi am început să pun în cărucior diverse produse. La un moment dat am ajuns la raionul de salamuri, cu servire asistată cum e limbajul comercial. În vitrina frigorifică am văzut nişte parizer feliat care arăta destul de bine şi m-am hotărât să cumpăr. Dar nu avea afişat preţul. O întreb pe vânzătoare cât costă şi ea îmi răspunde că e produs nou şi că n-are preţul.

-Păi de ce aţi expus produsul în vitrină dacă nu aveţi preţ? o întreb eu. Şi cum se poate să nu aveţi preţ la ora asta? Menţionez că era zece jumătate.

Angajata ridică din umeri. Cer să vorbesc cu un şef, dar îmi spune că ea nu are cum să cheme pe cineva. Nu-i nimic, îmi zic , am să chem eu. Merg la Informaţii şi solicit să discut cu un responsabil de la raionul de salamuri. Mă întorc la raion şi în scurt timp vine o doamnă căreia îi explic care-i problema. Doamna respectivă se duce să se informez şi vine cu preţul. Oare era aşa de greu să se rezolve această problemă şi fără să fac eu un pic de agitaţie?

Şi tot ieri m-am mai lovit de un angajat care aducea marfă la raft cu un transpalet. Era foarte supărat că nu m-am ferit mai repede din calea lui. Ce, nu vedeam că are treabă?

Ei, dar sunt cetăţean european, nu-i aşa? Am drepturi!

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Băieţii şi florile

FLORI si baieti

Mai zilele trecute eram în căutare de flori pentru a le oferi femeilor din viaţa mea.

Am mers în piaţa din cartierul meu care este cea mai bine aprovizionată din oraş şi acolo găseşti marfa cu preţurile cele mai mici. În ziua de astăzi acesta este unul dintre aspectele cele mai importante ale vieţii de zi cu zi. Tot timpul căutăm să cumpărăm cât mai ieftin pentru că banii nu ne mai ajung.

Şi când văd cum creşte preţul la combustibili, mă apucă depresia.

Dar să ne întoarcem la oile, pardon, florile noastre!

Mă hotărâsem să cumpăr două buchete, destul de frumuşele de la un puşti din piaţă. După ce le-am plătit, mi-am adus aminte că îmi mai trebuie încă două şi am vrut să le iau tot de la acelaşi vânzător.În mod surprinzător băiatul m-a refuzat şi m-a rugat să cumpăr de la alt puşti, mai mic decât el. M-a uimit gestul lui, renunţa la nişte bani în favoarea altcuiva. Am ales două bucheţele de la băiatul mai mic. Puştiul mai mare mi-a mulţumit şi mi-a zâmbit.

În timp ce plecam din piaţă, am privit în urmă, le-am zâmbit celor doi băieţi şi m-am simţit invadat de o stare de bine.

Text publicat audio la RADIO ROMANIA IASI.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized