Arhive lunare: Decembrie 2014

De ce iubim?

indragostiti

De ce iubim

dacă iubirea

ne doare?

De ce doi ochi căprui

ne cuceresc

şi ne rămân

în inimă,

chiar dacă posesoarea lor

nu ne dă atenţie,

decât uneori

când are nevoie

de noi?

Şi totuşi iubim

fără să ne fie clar

de ce o facem…

Ei şi ce!

Noi continuăm

să iubim şi să suferim.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Gânduri despre scris şi nu numai

P1410987

Scrisul este o meserie grea. Trebuie să înfrunţi foaia albă de hârtie, sau ecranul la fel de alb al monitorului. Stai şi aştepţi să vină inspiraţia să-ţi dicteze ce să scrii. Mai înainte, când nu erai pregătit să scrii, aveai o grămadă de idei, îţi vâjâia capul de atâta inspiraţie înghesuită în el.

Acuma stai încruntat şi nu mai ai nicio idee. Te uiţi pe geam la oamenii ce trec într-o parte şi în alta . Ai putea scrie povestea femeii ce tocmai ţi-a atras atenţia. Te ridici de pe scaun şi o  urmăreşti cu privirea. „Superbă”, comentezi tu.

Sau ai putea să scrii despre omul străzii care caută la tomberonul de gunoi. Poate a fost un om bogat cândva şi a dat faliment, a fost părăsit de rude şi prieteni şi acum stă pe străzi pentru că a rămas fără nimic.

Chiar mă întreb: „Când eşti bogat? Atunci când ai mulţi bani sau când ai mulţi prieteni?”

Eu cred că eşti foarte bogat când ai prieteni buni care sunt lângă tine atunci când treci prin momente grele. Am simţit căldura prieteniei de curând, când am avut un adevărat punct de cotitură în viaţa mea. Mi-am dat seama că am nişte prieteni deosebiţi.

E greu cu scrisul ăsta! Dar şi să trăieşti viaţa de zi cu zi e greu. Ţie ţi se pare foarte complicat să scrii despre viaţă.

Dar să o trăieşti cum este?

Nota: Text citit la RADIO ROMANIA IASI in data de 13 decembrie 2014.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

DOR

imbratisare_pasionala

Mi-e dor de tine

deşi te simt imprimată

în sufletul meu.

Ard de nerăbdare

să te strâng în braţe,

să-ţi simt sânii

cum mă mângâie

cu sfârcurile lor.

Vreau să te simt

cum te pătrund

şi tu să mă simţi

înăuntrul tău.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Cumpărătorii din supermarket

Stand produse romanesti real

 

Mă deranjează unele chestii la cumpărătorii din supermarketuri.

Mă agasează felul în care îşi lasă cărucioarele, parcă e o întrecere care blochează mai bine culoarele dintre rafturi. În special la raionul de legume-fructe e o adevărată aventură să te strecori printre rafturi (mai ales la orele de vârf), ai impresia că ai plonjat în junglă. Alţii vin cu toată familia la cumpărături şi au mare grijă să blocheze accesul altor cumpărători la raioanele unde s-au oprit ei. Dacă îi atenţionezi îţi aruncă nişte priviri acre de se încreţeşte pielea  pe tine.

Mai este o specie de cumpărători (acuma nu ştiu dacă ăsta e termenul corect, dar iată că l-am folosit deja) care după ce au pus în coş anumite produse, se răzgândesc şi abandonează marfa pe unde se nimereşte. Nu au bunul simţ  ca măcar să o pună de unde au luat-o.

Mai sunt şi cumpărătorii care se apucă şi mănâncă din ceea ce au pus în coş. Sau beau din sticlele luate de pe raft. Unii dintre ei nici nu mai pun ambalajele în cărucior ca să plătească marfa care au consumat-o deja. Ei, ce vreţi? Sunt şmecheri!

Cred că mai fac şi alte treburi care mă enervează, dar nu-mi vin în minte acum.

Bănuiesc însă că şi pe voi v-au deranjat aceşti cumpărători. Poate ar fi cazul să luăm atitudine.

Notă: Text citit la Radio România Iaşi în data de 06 decembrie 2014.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized