Arhive lunare: Februarie 2013

Cu ce echipe de fotbal ţin scriitorii

Am început mai demult un proiect care doreşte să facă o anchetă fotbalistică în lumea literară din România. Proiectul este în derulare şi probabil că va mai dura ceva timp până voi aduna mărturisirile a mai multora dintre scriitorii români.

Vă prezint mai jos câteva dintre mărturisirile ce le-am adunat până acum.

LUCIAN DAN TEODOROVICI

Lucian Teodorovici

„Țin cu Dinamo din copilărie, din plăcere, din mîini și din picioare, din rărunchi și din suflet, din adîncurile sms-urilor bucuroase sau înfrînte pe care ni le trimitem noi, dinamoviștii, în timpul unui meci. Am ajuns să țin în vremuri neguroase, pe cînd balaurul ieșise din peșteră și cîștigase o cupă numită a campionilor – e vorba despre Steaua și despre tristul an, din mai multe puncte de vedere, 1986. Cam pe-atunci am ales să fiu cu «ceilalți», căci prea mulți erau cu «ăștia».” (Lucian Dan Teodorovici)

Florin Irimia

Florin Irimia

Interesul meu pentru fotbalul intern se opreşte cam prin anii 90-91 când încetez să mai bat şi mingea pe maidan. Acum o sută de mii de ani însă, am fost stelist, o contaminare evidentă de la tatăl meu, situaţie clasică, bănuiesc, în familiile cu băieţi, dacă tatăl e microbist. De prin 95-96, nu mă  mai uit nici la meciurile Naţionalei, decât întâmplător şi fără emoţie. Ştiu că avem valoare dar n-avem echipă, sau că n-avem nici de una, nici de alta, sau că le avem pe amândouă dar ne dezavantajează arbitrajul. La fotbal internaţional m-am mai uitat, când eram copil ţineam cu AC Milan-ul lui Van Basten şi Ruud Gullit, mai încoace mă uitam la meciurile lui Chelsea şi Real Madrid, dar de vreo trei, patru ani am pus punct şi la capitolul acesta. Din când în când, pentru relaxare, mai joc un FIFA pe telefonul mobil, e cam ultimul lucru care mă mai ţine conectat (n-am un termen mai bun) la lumea fotbalului. În schimb, sunt destul de racordat la lumea baschetului american, la care mă uit cam de când nu mă mai uit la fotbal…

Marius Ghilezan

 marius ghilezan poli deplasare cluj

Marius Ghilezan

Echipa mea favorită este „Poli” Timişoara. De la cinci ani merg pe toate stadioanele româneşti şi străine la meciurile în care evoluează Poli (Acum e la terapie intensivă, dar ca orice nemuritor se va reface).
Poli pentru mine este singura iubire pe care nu te trădează niciodată.
Pentru că am slujit mitul „Poli” cu pasiune şi determinare, am scris primul roman sportiv de după revoluţie : “Furia”

Nota:

Ideea acestei anchete aparţine scriitorului Andrei Ruse, directorul site-ului http://www.hyperliteratura.ro.  

Scrie un comentariu

Din categoria literatura, sport

Unde soarele răsare (2). Români de dincolo de graniţă

Aşa cum v-am promis, continui serialul cu povestea Alinei Mariana Kawano, o româncă stabilită în Japonia.

Așa am ajuns în Japonia împreună cu trei prietene  cu care obţinusem contractul de munca în orașul Kushiro, insula din nord a Japoniei, Hokkaido .
Kushiro este un oraș portuar la Oceanul Pacific cu aproximativ 184000 locuitori,foarte curat şi liniştit cu multe parcuri,aveam să aflu mai târziu că reprezintă locaţia ce se bucură de unul dintre cele mai frumoase apusuri din lume.
Prima problemă de care m-am lovit de la început , a fost comunicarea, inițial  am crezut că engleza va fi suficientă pentru scurta perioadă în care aveam să stau acolo. Ei bine, m-am înşelat, foarte puţini japonezi vorbesc engleză , a trebuit efectiv să învățăm japoneza vrând -nevrând. Ne cumpărasem cărți în engleză pentru învăţarea limbii japoneze şi în fiecare zi eram ca la școală , călare pe cărți , cu creionul în mână şi învăţam. În timpul liber cutreieram orașul şi împrejurimile,încercam să absorb cât mai mult din noua lume în care tocmai intrasem şi mă minunam la fiecare pas. Japonezii sunt nişte oameni foarte paşnici, amabili ,foarte serioşi când e vorba de munca lor ,corectitudinea de asemenea e la ea acasă . Țin minte că în primele săptămâni când mă ducem la cumpărături ,obișnuita din România, când era vorba de rest de câțiva yeni nici nu mă mai oboseam să-i iau şi alergau bietele vânzătoare cu restul după mine. Despre România , japonezii nu știu prea multe, un singur lucru e sigur ,în momentul în care află că sunt din România , li se afiseaza pe faţă un zâmbet şi spun pe nerasuflate :Comăneci! Deci mulţumim Nadiei Comăneci că ne poarta renumele în lume! Iubitorii de fotbal ştiu de Hagi şi Răducioiu! În rest mai toți au impresia că vorbim ruseşte şi că România a fost parte din Uniunea Sovietică ! Aaaa! Mai știu şi de Ceaușescu şi că l-am pus la zid!
În perioada în care am lucrat acolo l-am cunoscut pe soțul meu,nu aveam planificat să mă îndrăgostesc, dar viaţa are planurile ei diferite de ale noastre. Când m-a cerut în căsătorie ,eram în al noualea cer şi în același timp panicată, cum să-mi leg eu destinul la celălalt capăt de lume departe de ce am iubit o viaţă întreagă ? Aveam de ales: să trăiesc departe de locul în care m-am născut şi crescut şi familia mea sau să trăiesc fără el. La gândul că aş putea să nu-l mai revad niciodată am rămas fără aer în piept ,o durere surdă în piept şi o senzaţie greu de descris în cuvinte şi atunci  m-am hotărât , mi-am zis că asta trebuie să simți în momentul în care-ți întâlneşti sufletul pereche.

Sotul si catelul Alinei
Așa , a început viaţa mea în Japonia, ne-am căsătorit civil la primărie , la terminarea contractului soțul meu a venit cu mine în România să-mi cunoască familia, care a rămas cu gura căscată la aflarea deciziei mele de a mă căsători așa departe, dar care m-au înțeles şi mi-au zis că atâta timp cât sunt fericită, nu contează în ce colț de lume mă aflu, vor fi fericiţi alături de mine.

Nunta Alina

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Am primit o nominalizare la Liebster Award

Liebster-Award

Mulţumesc pentru nominalizare!

http://rolia2012.wordpress.com/2013/02/23/nominalizare-la-liebster-award/

Regulile sunt:

1.Numeşte şi mulţumeşte persoanei/blogului care ţi-a acordat premiul.
2.Scrie unsprezece lucruri despre tine.
3.Răspunde la întrebările adresate şi formulează un set nou de unsprezece întrebări pentru următorii nominalizaţi.
4.Nominalizează nouă bloguri pe care la admiri şi au mai puţin de două sute de urmăritori.
5.Anunţă nominalizarea pe paginile fiecarui blog.

Unsprezece lucruri despre mine :

1. Îmi place să citesc şi chiar o fac zi de zi.

2.Nu prea funcţionez cum trebuie dacă nu beau o cafea dimineaţa. Câteodată mai beau şi o a doua cafea, dar nu prea des (zilnic).

3. Mai am un defect pe care trebuie să îl menţionez aici: îmi place să gătesc. Da, e un defect destul de supărător pentru un bărbat…

4. Îmi place să vorbesc, chiar şi atunci când sunt în public (nu numai singur). Nevastă-mea mereu îmi zice că vorbesc prea mult. Vă daţi seama în ce situaţie mă aflu…

5. Îmi place să scriu. Un timp am ascuns scrierile mele în sertar, dar cineva a reuşit să le citească şi de atunci tot mai mulţi fac asta…spre mirarea mea.

6. Îmi place tot mai puţin ceea ce văd la televizor, deşi un timp am colaborat cu o televiziune de ştiri.

7. Simt că nu-mi mai ajunge timpul să fac tot ceea ce mi-am propus. Sau poate că nu ştiu eu să mă organizez…

8. Îmi place să dansez. Din păcate o fac destul de rar, dar vă asigur că nu ratez nicio ocazie.

9. Sunt un gurmet. Atenţie nu gurmand! Îmi place să gust mâncăruri şi băuturi.

10. Îmi plac noutăţile şi mereu încerc lucruri noi!

11. Am ajuns la 11 deja? Şi mai am atâtea de spus! V-am zis eu că vorbesc cam mult, chiar şi în scris. Hai să vă mai zic că îmi place mult să conduc maşina. Dar mai este până voi reuşi să am una. Deocamdată conduc un Logan.

Glumesc, Loganul e o maşină bună! Serios!

Întrebările adresate de Lia:

1. Cum te trezeşti dimineaţa, vesel(ă) sau ciufut(ă)?

Dimineaţa mă trezesc greu. Din păcate nu pot fi prea vesel la ora aia…
2. Ce înseamnă pentru tine a fi matur(ă)?

A fi matur este atunci când nu te mai poţi bucura de toate mărunţişurile vieţii pentru că te gândeşti la facturile ce le ai de plătit.
3. Cât de responsabil(ă) te consideri pe o scară de la 1 la 10?

Nu prea îmi plac scările, îmi produc ameţeli. Totuşi am să aleg cifra 8.
4. Cât de necesară crezi că ar trebui să fie o diplomă în căutarea unui job?

Este destul de importantă dacă reuşeşti să păcăleşti angajatorul.
5. Numeşte trei persoane publice care ar putea fi date drept un exemplu demn de urmat.

Numai trei persoane? Zău că nu pot, pentru că s-ar supăra celelalte. Avem atâtea exemple extraordinare în jurul nostru!
6. Ce ai face dacă te-ai trezi peste noapte ruşinos de bogat(ă)?

Să ştiţi că nu mi-ar fi ruşine deloc. Planul meu este deja făcut. Mai aştept să vină banii ăia. Chiar, nu i-aţi văzut pe undeva?
7. Dar învers, de te-ai trezi ruşinos de sărac(ă)?

Nici în cazul ăsta nu are de ce să îmi fie ruşine. Sunt atâţia săraci în ţara asta!
8. Există măcar un om, (cu excepţia celor din familie) căruia ai vrea să-i mulţumeşti cu tot sufletul pentru ceva?

Ar fi mulţi cărora trebuie să le mulţumesc pentru ceva. Unul dintre aceştia este prietenul meu Florin Chiriac (si Vasile) care m-a împins în lumea literară şi datorită căruia am ajuns în halul ăsta. 🙂
9. Cât de mult contează pentru tine aparenţele?

Nu prea vreau să ţin cont de aparenţe, dar să ştiţi că totuşi mă influienţează.
10. Ce ai schimba din mersul lumii dacă ţi-ar sta în putere?

Aveţi timp să citiţi vreo câteva zile? Pentru că aş schimba o mulţime de lucruri. Dar mai bine scriu o carte pe tema asta.
11. Cât de sincer(ă) ai fost în răspunsuri, pe o scară de la 1 la 10?

Eu sunt sincer 100% în orice împrejurare. Aşadar aleg 10 fără dubii!

Întrebările formulate de mine pentru nominalizaţii mei :

1. Ce ai face dacă ai şti că mâine vine sfârşitul lumii?

2. Care este cartea ta preferată?

3. Dar mâncarea preferată?

4. Şi pentru că vorbeam despre mâncare, când ai gătit ultima oară?

5. Când te priveşti în oglindă eşti mulţumit( mulţumită) de ceea ce vezi (şi nu mă refer doar la fizic)?

6. A fost o întâmplare în viaţa ta care te-a marcat în mod deosebit şi ţi-a schimbat viaţa?

7.  Eşti de acord cu zicala: „Cine nu este pe Facebook nu există”?

8. Care este bancul tău preferat?

9. Ce părere ai despre politică?

10. Crezi că ai putea renunţa la televizor?

11. Pune-ţi singur/singură o întrebare şi raspunde la ea!

Nominalizările mele:

1. http://georgiane.wordpress.com/
2. http://nicodabija.wordpress.com/
3. http://ancagiurgiu.wordpress.com/
4. http://ned32news.wordpress.com/
5. http://scenariidefilm.blogspot.ro/
6. http://altfel-de-carti.blogspot.ro/
7. http://ananaghi.blogspot.ro/
8. http://bucatarie-usoara.blogspot.ro/
9. http://alte-ganduri.blogspot.ro/

Le mulţumesc şi îi asigur de preţuirea mea pe cei care îmi citesc blogul şi al căror blog îl urmăresc cu mare drag.

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

Dezăpezire cu surprize

Eu cu lop.

Luna decembrie abia îşi derulează primele zile şi ninge serios. Cine-a mai văzut să ningă aşa de tare chiar de la începutul iernii? S-a pus zăpadă din belşug pe stradă, pe trotuar şi pe maşinile din parcare. Şi asta tocmai acum când trebuie să merg cu maşina pentru a rezolva mai multe treburi urgente. De la fereastră nu pot să-mi văd maşina ( e parcată în partea opusă a blocului) dar văd maşinile vecinilor. Sunt complet îngropate în zăpadă. Mă echipez adecvat, iau lopata şi mătura, şi ies să dezăpezesc maşina.

Masini in zapada

          În parcare nu mai sunt maşini. Sunt numai nişte movile de zăpadă, mai mari sau mai mici. Localizez, cu greutate ce-i drept, zona unde mi-am parcat maşina. Mă apuc întâi să fac cu lopata pârtie pe lângă maşină, de fapt pe lângă grămada de zăpadă unde se află automobilul meu proprietate personală. Încep să dau, folosindu-mă de mătură, zăpada de pe maşină. Încet-încet se dezvăluie din pătura de nea. Dau cu mătura în viteză pentru că s-a făcut deja tare târziu. În linii mari e gata.

          Mă caut prin buzunare după cheie şi constat că am lăsat-o în cealaltă haină. Pun lopata şi mătura lângă maşină, undeva mai la dos. N-am chef să mă mai car cu ele sus. Fug în casă să iau cheia. Cobor în trombă jos şi apăs butonul de deblocare a portierelor. Degeaba, nu funcţionează! În schimb aud un zgomot în movila de zăpadă de alături. Privesc mai atent la maşină şi abia acum îmi dau seama că nu e a mea. E drept că e acelaşi model şi culoare, dar e maşina unui vecin de la blocul de alături. Mă apuc să dau cu mătura pe maşina mea. Întâi dezăpezesc partea din faţă a maşinii şi mă uit la numărul de înmatriculare. Da, asta este!

          Tocmai când îmi termin de dezăpezit maşina, coboară şi vecinul căruia tocmai îi dezăpezisem automobilul. Rămâne blocat când vede că maşina lui e curată.

– Nu s-a întâmplat nicio minune, vecine! îi spun eu. Ţi-am dezăpezit-o eu din greşeală, crezând că e a mea. Sper că nu te superi.

– Vai de mine, vecine, cum o să mă supăr! Deseară, când vii de la serviciu, treci pe la mine. Te cinstesc cu un vin fiert pentru că ai fost aşa amabil.

          Ei, se pare că n-am făcut chiar muncă patriotică! E bine să-ţi ajuţi vecinii! 

NOTA AUTORULUI:
Text publicat în revista culturală TIMPUL nr.2/ 2013

2 comentarii

Din categoria Uncategorized

Români în Japonia

Discutând cu o prietenă din Japonia ( care e româncă, dar e stabilită acolo), mi-a venit ideea să iniţiez un proiect care să facă cunoscută românilor viaţa semenilor lor stabiliţi în ţara soarelui răsare.

Sper ca acest proiect să se finalizeze cu o carte. Mă gândesc să extind  proiectul la întreg mapamondul, să vedem cum trăiesc romanii de dincolo de graniţe.

Am să public astazi un fragment din povestea prietenei mele din Japonia, cu promisiunea că voi face un serial ce va fi însoţit şi cu poze.

poză (1)

Unde soarele răsare (1)

Mă numesc Kawano Alina Mariana şi locuiesc de 14 ani în Kushiro , Japonia.
Cum a început totul?! Ca o aventură! Am absolvit Facultatea de mecanică fină din cadrul Universităţii Transilvania Brașov şi pe parcursul acesteia am activat în trupa de dans a Universităţii . Dansul a reprezentat şi încă mai reprezintă una din marile pasiuni şi bucurii ale vieții mele. De aici am fost selectată pentru spectacolul artistic din ARO Palace unde am lucrat 3 ani . În tot acest timp o grămadă de prieteni şi-au luat zborul prin Italia, Elveția , Canada , etc . Evident toți în speranța pentru o viaţă mai bună. Eu am fost una din acele persoane care putea baga mâna în foc că nu va pleca să trăiască în altă ţară, iubesc  România şi tot ce reprezintă ea pentru mine : familie, prieteni, locurile unde m-am născut şi crescut şi oamenii deosebiţi pe care i-am întâlnit în drumul meu şi care au contribuit la modelarea mea ca om.  Ei bine şi totuşi…iată-mă  locuind în Japonia!
Deci pe vremea în care lucram încă la ARO Palace, am primit o scrisoare din Japonia de la o prietenă care plecase acolo la lucru şi am început să visez. Japonia m-a fascinat întotdeauna , ţara samurailor şi a gheişelor , un tărâm de poveste! Se spune că Japonia a fost creată de zei , au infipt o spada în pământ şi în momentul când au scos-o , din picăturile picate s-a născut şirul de insule ce formează Japonia. Mi-am zis că mi-ar place la nebunie să pot vizita acel colț de lume minunat. In mod normal mi-aş fi spus :”mai pune-ți pofta în cui! ” , Japonia e pe partea cealaltă a pământului , nu ai posibilităţile financiare să-ți permiţi o astfel de excursie ! Dar dacă șansa s-a ivit am înşfăcat-o repede , să pot să pun piciorul pe tărâmul „Soarelui răsare ” şi totodată să strâng şi ceva bani în timp ce lucrez acolo, mi s-a părut un cadou prea ispititor să-l ratez!
Şi uite așa am început toate formalităţile necesare pentru a obține un contract de munca ca dansatoare în Japonia cu o oarecare teamă în suflet şi în același timp bucurie,nerăbdare şi o mare dorință de a vedea acel colț de lume îndepărtat ! Ai mei au făcut ochii mari când au auzit unde am de gând să-mi iau zborul dar având încredere în mine nu s-au împotrivit. În fond 6 luni nu reprezintă o veşnicie, de unde să știu eu că în cazul meu o să fie valabilă vorba cu socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg ?!

3 comentarii

Din categoria social

Invitaţie la lectura- „Anonim pe ringul adolescenţei” de Liviu Miron

Coperta carte L.Miron

titlu: Anonim pe ringul adolescenţei
autor: Liviu Miron

editura: PIM, 2012
număr de pagini: 324

Ediţie îngrijită de DIDINA SAVA.

Acţiunea cărţii se petrece într-un internat dintr-un oraş din vestul României. Personajele principale sunt în căutarea perechii potrivite, alături de care să trăiască simţirile adolescentine.

Anonim pe ringul adolescenţei este un roman de formare, plin de visurile unor tineri aflaţi la o răscruce în viaţă. Chiar dacă se remarcă tonul autobiografic, volumul lui Liviu Miron este despre lumea adolescenţei prin care trecem cu toţii.

Deşi nu am stat la internat, multe din cele întâmplate în carte mi-au adus aminte de adolescenţa mea.

Coperta III L.Miron

Anonim pe ringul adolescenţei  se citeşte uşor şi cu plăcere. Eu am citit-o într-o singură zi, practic nu am putut să o las din mână.

Îl felicit pe Liviu Miron pentru această carte şi aştept să recidiveze!

Eu cu Liviu Miron

Notă: În fotografia de mai sus sunt alături de autor la lansarea cărţii, la casa memorială Mihail Sadoveanu de la Iaşi.

Un comentariu

Din categoria literatura

Cărţile Editurii ADENIUM de la Iaşi

3 volume

Editura Adenium de la Iaşi a debutat publicând cărţi pentru copii. Până acum au fost tipărite trei cărţi ( pot fi vizualizate în fotografia de mai sus). Aceste cărţi sunt vârful de lance al unui serial ce va fi alcătuit din 80 de volume. Da, nu am scris greşit… e vorba de optzeci de volume.

Fiecare volum va fi însoţit şi de un volum de benzi desenate. Iată de exemplu, mai jos,  volumul I însoţit de tomul de benzi desenate.

Vol1+benzi desenate

Dacă primul volum este mai subţire (200 pagini), volumul doi ajunge la peste 300 de pagini.

Vol II

De remarcat condiţiile grafice excelente în care au apărut cele trei volume.

Interior BD 1

Interior BD 2

Să menţionăm că, pe lângă proiectul „O inimă de broscuţă”,  Editura Adenium are şi alte proiecte, ea  transformându-se  într-o editură generalistă. Chiar acum se află la tipar „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă în versiunea bandă desenată.

Amintiri din copilarie

Iată ce spune scriitorul Liviu Antonesei, directorul editorial al editurii:

„Amintiri din copilărie de Ion Creangă este una dintre cele mai frumoase cărţi ale copilăriei din întreaga istorie a literaturii lumii.
Dar nu este, în primul rând, o carte pentru copii, o carte care să se citească uşor. Stilul elaborat, abundenţa de arhaisme şi regionalisme, bogăţia de expresii populare, ca şi distanţa de aproape o sută cincizeci de ani dintre două vârste ale culturii române, o fac mai degrabă accesibilă adulţilor şi tinerilor cultivaţi.
Pe de altă parte, aventurile prin care trece Nică, copilul de pe malurile Ozanei „cea frumos curgătoare”, nu sunt mai puţin palpitante decât cele prin care trec Tom Sawyer şi Hucklebbery Finn, puştii pe malurile maiestuosului Mississippi şi pot atrage interesul cititorilor de la cele mai mici vârste.
Cu acest gând a plecat la drum echipa noastră, când a conceput proiectul acestei ediţii a Amintirilor… în formă de bandă desenată. O versiune care nu urmăreşte să înlocuiască lectura minunatei cărţi ca atare, ci numai să pregătească cititorul foarte tânăr pentru o mai bună întâlnire cu textul lui Ion Creangă, povestitorul nepereche plecat din Humuleştii Neamţului.”

inima de broscuta III

 

Amintiri Creanga

Alte amănunte despre cărţile şi planurile Editurii Adenium puteţi afla din emisiunea Radioului Chişinău, dedicată lansării cărţilor în capitala Moldovei de peste Prut:

http://www.adenium.ro/ro/content/10-editie-speciala-radio-chisinau

Un comentariu

Din categoria literatura