Să nu te îmbolnăveşti azi ! (partea 1)

În România nu e recomandabil să te îmbolnăveşti în zilele noastre.

La concluzia asta am ajuns ieri când am fost nevoit să merg cu taică-meu la Urgenţă. Acesta s-a trezit cu o durere puternică în partea stângă şi  , ştiindu-se hipertensiv,  s-a îngrijorat. Aşa că s-a dus imediat la medicul de familie care i-a dat trimitere la Urgenţă. N-am mai stat să mai vină ambulanţa, l-am urcat în maşina personală şi am fugit la spital.

Am ajuns la Unitatea de primire a urgenţelor unde era mare aglomeraţie. Am aşteptat puţin şi am fost preluaţi de către dispecerul de serviciu care a întocmit fişa pe baza trimiterii. Am luat loc pe scaun şi ne-am pus pe aşteptat. În acest timp m-am uitat prin jur şi am fost neplăcut impresionat de ceea ce am văzut. Spaţiul era foarte înghesuit cu acces greoi pentru cărucioarele şi mai ales paturile cu rotile cu care erau transportaţi pacienţii. E posibil ca impresia negativă să fi fost amplificată şi de faptul că unitatea era de gardă şi era foarte aglomerată. Dar aspectul întregii locaţii mi-a lăsat un gust amar. Pe jos  linoleul uzat , având imprimate urmele de la roţile cărucioarelor, dădea un aspect şi mai dezolant întregului ansamblu. Sigurul lucru care mai aducea o pată de culoare era echipamentul personalului medical, care era foarte divers colorat: roşu, verde, albastru, kaki, am văzut la cineva si o bluză cu floricele, gri, roz. Menţionez că o singură persoană am văzut-o îmbrăcată în alb. Aşadar celebra sintagmă „halatele albe” nu mai e de actualitate. Actualmente ar merge sintagma, „ echipamentul divers colorat” , pentru că nici nu mai sunt halate. Toate cadrele medicale erau îmbrăcate cu bluză şi pantaloni sau fustă.

După o aşteptare destul de lungă, tatăl meu este preluat de personalul medical. Eu am rămas în sala de aşteptare. Am noroc că pe perete este instalat un televizor LCD cu ecran mare. Este fixat pe canalul Discovery. Aşa că urmăresc mai multe documentare în timpul cât aştept să primesc veşti despre taică-meu.

În tot acest timp pe la biroul dispecerului se perindă tot felul de cazuri: unii pacienţi sunt aduşi pe targi, alţii în scaune cu rotile şi alţii vin pe picioarele lor, chiar dacă acestea scârţâie în urma diverselor accidente.

Timpul de aşteptare este destul de mare şi unii pacienţi se vaită de durere, cerând intervenţia medicilor. O asistentă, deranjată de vaietele pacienţilor, le strigă: „Aveţi răbdare, ce vă grăbiţi aşa? Dacă aţi venit la doctor trebuie să aşteptaţi!”. Sigur că da, de aia au venit oamenii la Urgenţă, ca să aştepte până li se lungesc urechile sau poate până mor. Aşa mai scapă şi sistemul nostru medical de nişte cheltuieli. Veţi spune că sunt sadic. Nu eu sunt, alţii!

O doamnă care spune că a căzut de pe masă şi că o doare piciorul drept( de fapt se vede şi din modul cum merge că are probleme la picior, pentru că şchiopătează). Dispecerul de serviciu îi spune că pentru ortopedie trebuie să se ducă la alt spital, situat la circa un kilometru distanţă. Când pacienta spune că îi va fi greu să ajungă tocmai acolo, reprezentantul serviciului UPU ridică din umeri şi îşi vede de treabă. Sunt alte cazuri mai urgente.

La recepţie îşi fac apariţia doi ambulanţieri ( aşa scrie pe echipamentul lor). Când îi vede, dispecerul îi roagă să ducă un pacient în stare gravă la alt spital pentru o intervenţie care nu se poate face la Urgenţă. Unul dintre cei doi îi spune: „ Tocmai pe noi ti-ai găsit să ne trimiţi? Păi acum intrăm în pauză de masă!”.

Oare aşa funcţionează Serviciul de Urgenţă în România? Când au timp cadrele medicale, printre pauzele de masă şi de cafea, sau printre pauzele care le fac între discuţiile pe care le au pe diverse teme?

Apropo de asta, două doamne cadre medicale (nu pot preciza dacă erau medici sau asistente, pentru că nu aveau niciun ecuson), stateau de vorbă chiar la recepţie, povestind ce le mai fac pisicile de acasă. Una dintre ele se plângea că are cinci şi nu se mai poate descurca cu ele. În tot acest timp bolnavii din jurul lor se plângeau de durere, solicitând intervenţia cuiva. Poate a lui Dumnezeu…

VA URMA

 

Nota autorului: 

Se pare că povestea e destul de lungă, aşa că am să fac un serial. În curând voi reveni cu episodul doi, aşa că nu vă îndepărtaţi prea mult!

Precizări necesare

Eu stiu ca sunt multe lipsuri si ca medicii nu pot face un act medical de calitate in conditiile de la noi. Dar un pic de ordine si mai multa omenie fata de pacienti nu costa aproape nimic! De asemenea si numarul de cadre medicale raportat la numarul de pacienti este prea mic! Dar totusi un pic mai mult interes din partea tuturor factorilor din sistemul medical ar fi de dorit!

In partea a doua voi arata si exemple pozitive de cadre medicale care, in conditii de neimaginat in Occident, se chinuie sa-si faca datoria. Si unii oameni din sistemul medical isi fac chiar mai mult decat datoria!
VREAU SA FIU BINE INTELES…: nu vreau sa arunc cu noroi in medici, asistente, infirmiere, brancardieri si in general in cei din sistemul medical de urgenta!
Dar trebuie facut mai mult in domeniul sanatatii, de catre toata lumea!

 

© 2011 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Lasă un comentariu

Filed under sănătate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s