Arhive lunare: Noiembrie 2013

Am fost la Gaudeamus 2013 (episodul II)

Aşa cum vă spuneam şi în prima parte, sâmbătă 23 noiembrie, am fost la Gaudeamus.P1360354

 

Am participat la lansarea cărţii de poezii „Rugăciuni neruşinate&alte chestii” de Alexandru Petria.

P1360372

 

Poetul Nicolae Tzone a deschis discuţiile de la lansare.

 

P1360541

 

Criticul Alexandru Ştefănescu a vorbit despre autor şi despre carte. Menţionez că Alexandru Petria a lucrat la revista Zig-zag, unde era director Alexandru Ştefănescu.

P1360546

 

Autorul a citit câteva poezii din volum.

P1360554

 

A vorbit şi regizorul Mircea Daneliuc.

P1360555

 

P1360558

 

După această lansare m-am plimbat prin pavilionul central de la Romexpo. Va las să admiraţi pozele făcute de mine.

P1360559

 

P1360563

 

P1360567

 

P1360561

 

P1360355

P1360366

P1360378

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Am fost la Gaudeamus 2013

Sâmbătă, 23 noiembrie 2013, mi-am petrecut toată ziua la Târgul de carte Gaudeamus din Bucureşti.

P1360350

 

Am ajuns acolo cu sprijinul unui sponsor care a dorit să rămână anonim şi căruia îi mulţumesc foarte mult.

Ceea ce mă interesa în primul rând la Gaudeamus, era să particip la lansările a doi prieteni din lumea literară: Alexandru Petria şi Carmen Zaniciuc.

P1360353

 

P1360348

 

De asemenea doream să-mi văd romanul poliţist aflat la standul Editurii Adenium.

P1360360

 

Mai întâi am participat, la standul Editurii Herg Benet, la lansarea cărţii de poezii a poetei Carmen Zaniciuc.

DSC_5237

 

 

Alexandru Petria a vorbit despre autoare şi poezia ei.

P1360447

 

Am spus şi eu câteva cuvinte.

Vorbind lansare Carmen

 

Sunt de părere că poezia se citeşte cu sufletul.

Prietenii actori ai autoarei au recitat poezii din volumul lansat.

P1360461

 

Apoi am mers la standul Editurii Adenium unde mi-am admirat cartea.

Eu cu romanul la Adenium

 

Am făcut cunoştinţă cu cunoscutul regizor Mircea Daneliuc.

P1360480

 

Prietenul meu Alex Petria tocmai a publicat o carte de convorbiri cu Mircea Daneliuc, care este şi un prozator foarte bun.

P1360359

 

A urmat lansarea cărţii la care a participat un public numeros, deşi aveau loc simultan mai multe lansări în cadrul Târgului.

P1360502 P1360504

 

Scriitorul Liviu Antonesei se întreba la un moment dat de la cine ar trebui să ia autograf. Eu i-am spus că de la amâdoi.

P1360515

 

După asta am fost la lansarea cărţii de poezii a lui Alexandru Petria  „Rugăciuni neruşinate&alte chestii”.

Priviţi ce carte am cumpărat de la standul Editurii Vinea!

Carte poezii Petria

 

Volumul e un exemplar rar, dacă nu chiar unic, pentru că se deschide ca o carte în limba arabă.

Dar despre această lansare şi despre alte impresii de la Gaudeamus, voi scrie în episodul următor.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Invitaţie la lectura- Lumina ascunsă de Carmen Zaniciuc

Poza carte Carmen

 

La Editura Karth a apărut cartea de versuri scrisă de Carmen Zaniciuc, aceasta fiind de fapt debutul poetei. Volumul este împărțit în două secțiuni: 1.Titlu care așteaptă să fie scrisşi 2. Lumina ascunsă, ambele fiind străbătute de o sensibilitate bine temperată. De remarcat simplitatea poeziilor care nu abundă în înflorituri şi artificii.

Am să dau frâu liber poeziei, să ne vorbească pe limba ei:

 

„ fiecare ar trebuisă aibă o şansă la iubire

fiecare ar trebui să moară pentru ea

şi toţi ne naştem

şi toţi murim”

 

„am vrut să iubesc,

şi am tăcut mai întâi,

până mi-am auzit inima

muşcând din carne.”

 

„ iubirea e o melodie

pe care o cântă

doar cei care

o pot auzi”

Vă invit să simţiţi poezia lui Carmen Zaniciuc, pentru că aceasta se citeşte cu sufletul.

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Proiectele literare ale lui Iulian

Am să vă vorbesc puţin despre proiectele mele literare, pentru care am să îndrăznesc să vă cer ajutorul.

Iată care sunt aceste proiecte:

1)    Urmărirea şi promovarea scrierilor scriitorilor români actuali, în special a celor mai puţin cunoscuţi.

Aceasta presupune procurarea cărţilor, citirea lor, participarea la lansări (atât în oraşul meu- Iaşi, cât şi în ţară). De câţiva ani deja sunt angrenat în acest proiect.

Alături de George Arion:

cu George Arion

La o cafea cu Dan Lungu:

Cu Dan Lungu

Împreună cu Liviu Antonesei şi Mario Castro Navarette:

cu LA si Mario

1)    Scrierea şi promovarea textelor proprii

Am fost publicat de curând cu un roman poliţist de către Editura Adenium ( „Un detectiv cu uşoare dureri de cap” ). Este vorba de o parodie a romanelor poliţiste americane din anii 70. Dacă acest roman va avea succes, intenţionez să continuu seria cu detectivul Papa Goldon cu alte romane.

Eu citind romanul

 

O părere avizată despre cartea mea:

http://jurnalul.ro/cultura/carte/un-detectiv-cu-usoare-batai-de-cap-655421.html

De asemenea am început un alt roman poliţist ce are ca personaj principal un gangster care ajunge într-o situaţie pe muchie de cuţit. Nu vă dezvălui mai mult, veţi vedea când va apărea cartea.

Mai am în proiect un roman inspirat din activitatea mea ca inspector de daune în asigurări.

Alt roman aflat în faza de proiect este unul fantastic, despre un înger căzut din cer în România de astăzi şi despre cum vede el ceea ce se întâmplă aici pe pământ românesc.

Mai am aproape gata un volum de proză scurtă.

În poza de mai jos citeam din scrierile mele în cadrul oferit de Librăria Humanitas Lăpuşneanu din Iaşi:

citind la Salon

1)    Proiectul despre românii aflaţi departe de ţară

Acesta se va finaliza cu o carte (scrisă chiar de românii aflaţi peste mări şi zări) şi poate cu un film, dacă voi găsi o televiziune interesată. Despre acest proiect s-a vorbit şi la Radio Iaşi.

Alături de scriitorul Nicolae Sirius din Japonia, care face şi el parte din proiectul meu:

Eu cu N.Sirius

Pentru toate acestea aş avea nevoie de susţinerea voastră dragi prieteni. Ştiu că în aceste vremuri de criză banii reprezintă o problemă pentru toată lumea, dar eu nu vă cer decât o modestă contribuţie.

Vă voi ţine la curent cu stadiul proiectelor mele, atât pe blogul meu cât şi pe o pagină specială ce o voi creea pe Facebook.

Contul în care puteţi face donaţii pentru aceste proiecte este:

RO69INGB0000999903059437 ,  ING Bank sucursala Alexandru cel Bun Iaşi.

Mi-aş dori foarte mult să particip la Târgul Gaudeamus de la Bucureşti, în perioada 20.11- 24.11.2013. Poate voi reuşi cu ajutorul unor sponsori.

citind acasa 8.9 Richter

7 comentarii

Din categoria Uncategorized

Ghici cine vine la cină?(nu e vorba de celebrul film)

560132_10202450196718478_542372715_n

 

Într-o după-amiază (mai spre seară)eram singur acasă. Toţi erau plecaţi pe unde aveau treabă, numai eu se pare că nu aveam nimic de făcut. Adevărul e că nu mă simţeam prea bine. Mă ţinea un junghi în partea stângă ( aoleu, inima e acolo!) şi eram moale ca o cârpă. M-am dus( ştiu, sună ca dracu’) la bucătărie să-mi fac un ceai, cu gândul că mă va linişti puţin. După ce-l beau, desigur. Tocmai pusesem lichidul aburitor în cană, când cineva sună la uşă.

Cine să fie la ora asta? M-am uitat pe vizor, dar nu distingeam bine cine este( pe casa scărilor e un bec chior). Fie ce-o fi! Am deschis uşa. În prag stătea Moartea. Cum adică? Care moarte, te-ai tâmpit? veţi zice voi. Dacă vă spun că era Moartea, aşa cum am văzut-o în tot felul de picturi şi ilustraţii. Îmbrăcată în negru şi cu coasa în mână. Instantaneu am simţit că mă doare mai tare în stânga. Eram paralizat. Nu mă puteam mişca şi nici nu puteam scoate un cuvânt.

– Hei, ce stai cu limba în gură? grăi Moartea. Nu mă inviţi înăuntru?

Cu mişcări de somnambul, m-am dat la o parte şi i-am făcut semn să intre.

– Scuză-mă, cred că te-am speriat puţin! N-am venit la tine. Am venit la vecinul de la trei, dar trebuie să mai astept…că nu-i încă gata. E doctorul la el şi m-a încurcat şi pe mine şi pe el. M-am gândit să aştept aici până o să fie gata, mai ales că şi tu eşti clientul meu. Nu acum, nu te speria,  cândva în viitor!

Moartea rezemă coasa de perete lângă cuier.

– Sper că nu te încurcă dacă pun asta aici. Şefii ne obligă să umblăm cu tot echipamentul ăsta ridicol. Cică aşa ne vor recunoaşte pământenii mai uşor.

Ce-i drept la mine a funcţionat. Am recunoscut-o imediat.

Moartea îşi scoase veşmântul negru şi-l atârnă în cuier. De fapt avea înfăţişarea unui bărbat bine făcut, îmbrăcat cu un plover modern şi în blugi. În picioare avea nişte ghete negre. Şi blugii erau negri. Mi-a trecut prin cap că cineva face glume cu mine. Sau poate era mai grav. Poate individul folosea o metodă nouă pentru jefuitul locuinţelor. Instictiv m-am uitat după ceva care să-mi folosească ca armă de apărare.

– Ştiu la ce te gândeşti, spuse Moartea (acuma nu mai ştiam dacă mai puteam folosi apelativul ăsta). Stai liniştit, nu am venit să-ţi fac rău. Nu sunt decât unul din slujitorii Morţii. Şi ca să mă crezi, uită-te puţin la mine.

Arunc o privire spre el şi văd cum începe să dispară, încetul cu încetul, până nu mai rămâne nimic din el. Doar recuzita din hol. Ciudat. În loc să mă sperii mai tare, parcă mă simţeam mai liniştit.

– Ei, vezi că n-ai de ce să te sperii ? se auzi vocea acelui slujitor. Şi începu să prindă contur din nou.

– Să înţeleg că eşti un fel de înger? reuşii eu să îndrug.

– Se poate spune şi aşa, ca să-ţi fie mai simplu.

Mă uitam la el cu o privire mai puţin inteligentă. Nu prea eram lămurit cum stă treaba. Până la urmă se pare că nu el era Moartea. Dar totuşi, mă întrebam eu în sinea mea, exista undeva o Moarte care coordona totul?

–         Văd că nu eşti lămurit încă. Hai să-ţi răspund la întrebări, cred că ţi-ai dat seama că-ţi pot citi gândurile.

Da, simţisem eu că mă cam citea. Aşadar, exista o Moarte supremă care să-i conducă pe aceşti îngeri?

–         Nu este nicio Moarte, cel puţin nu aşa cum v-o imaginaţi voi pământenii. Aaaa, poţi să-mi spui Vasile, asta ca să comunicăm mai uşor.

Daa, interesant! Pe Moarte o cheamă Vasile. Sau, mă rog, pe acest mesager al ei.

–         Există un fel de Serviciu care se ocupă de cei care mor. E cam greu să-ţi explic, dar am să încerc să găsesc lucruri cu care eşti familiar, ca să mă poţi înţelege. Serviciul ăsta are un şef, să-i spunem Marele Şef sau Moartea, cum vă place vouă să o numiţi. Dacă ai vede-o cum arată! Mamăă!

–         Vasile, eu credeam că Moartea trebuie să arate înfricoşător.

Trebuie să fiu nebun. Îi spun Vasile mesagerului morţii. Dar de fapt el mi-a dat voie.

–         Daaa, aşa şi arată! Înfricoşător de frumoasă. Dar să continui. Noi îngerii suntem împărţiţi pe birouri şi avem grijă de mai mulţi pământeni, atunci când vine sorocul. În momentul când vei fi în pragul morţii o să mă vezi din nou. Chiar dacă asta o să se întâmple în Australia de exemplu.

–         Cum adică? Dacă mor la mama dracului tot tu vii după mine?

–         Daaa, aşa e regula. Ia spune-mi, ai ceva de băut pe aici?

–         Păi am nişte apă plată.

–         Eu am întrebat dacă ai ceva de băut, adică ţuică sau whisky sau altceva de genu’.

–         Păi am nişte ţuică de la socru-meu, dar voi aveţi voie să beţi?

–         Ei, oficial nu prea, dar eu mai încalc din când în când ordinele. Însă numai puţin.

În drum spre camara unde aveam sticla de ţuică, mă gândeam cum să scap de beleaua asta de aşa-zis înger. Dar mi-am frânat brusc gândurile. Trebuia să nu mă mai gândesc la nimic. Musafirul meu putea citi  ce-mi trece prin cap.

–         Nu-ţi fă probleme că nu mai stau mult, spuse musafirul meu în timp ce îşi turna băutura în pahar. Oricum mă bucur să te cunosc, acum înainte să te iau cu mine.

Sincer, eu nu prea mă bucuram. Nu vedeam cu ce ar fi trebuit să mă încălzească treaba asta. Dar aveam o întrebare la care chiar eram al dracului de curios să ştiu răspusul.

–         Vasile, n-ai putea să-mi spui când o să-mi vină rândul? întrebai si eu aşa într-o doară.

–         Nuuu! Nu merge aşa! Noi îngerii morţii nu avem acces la datele astea. Suntem anunţaţi doar cu puţin înainte să se întâmple nefericitul eveniment.

Eram dezamăgit. Speram să mă aleg cu un răspuns mai exact, astfel încât să mă pot pregăti din timp pentru ultimul drum. Nu de alta dar n-aş vrea să mă găsească Vasile, cand va veni pentru mine, total nepregătit sau într-o poziţie dizgraţioasă.

Între timp acesta îşi mai turnă ţuică în pahar şi o dădu peste cap.

–         Bună ţuică! Te rog să-i trasmiţi salutări socrului tău. Să-l feliciţi din partea mea pentru marfa asta grozavă.

Daaa, mă şi vedeam mergând la socru-meu şi trântindu-i în faţă : „ Tată socrule, Moartea îţi transmite salutări. Apropo să ştii că i-a plăcut ţuica ta!”.

–         Vasile, dar nu-l ai şi pe el drept client?

–         Nu, Iulian. Nu e pe lista mea. De asta te-am rugat pe tine să-l saluţi.

Mă gândeam să-i mai pun nişte întrebări, dar Vasile puse paharul pe masă şi se ridică în picioare.

–         Trebuie să plec! Vecinul tău e gata de ultimul drum.

L-am condus până în holul de la intrare. Îşi îmbrăcă mantia neagră şi îşi luă coasa rezemată de perete.

– Gata, am plecat! La revedere!

Şi dispăru instantaneu. Nici n-am mai apucat să-i spun „la revedere”. Dar oare mai doream să-l revăd? Nu, nu prea. Însă nu era după cum vroiam eu.

Am rămas gânditor, cu sticla de ţuică şi paharul în faţă, mai mult timp. Aşa m-a găsit şi nevasta când s-a întors din oraş.

–         Ei, ce faci? m-a întrebat ea, uitându-se cam chiorâş la mine.

–         Nu mă simt prea bine.

–         Păi, cred şi eu că nu te simţi bine dacă ai băut atâta ţuică!

M-am uitat mai atent la sticlă şi abia atunci mi-am dat seama că Vasile băuse jumătate din ea. Era cât pe ce să-i spun soţiei că n-am pus strop de ţuică în gură. Dar m-am frânat la timp. Ce puteam să-i spun? Că Moartea a fost în vizită pe la mine şi am tratat-o cu tărie? Şi că pe Moarte o chema Vasile?

N-am mai comentat nimic. M-am retras în dormitor şi m-am culcat. Am visat că mă pregăteam să mor, dar nu puteam pentru că nu mai apărea îngerul. Fără el se pare că nu puteam trece Dincolo. Al dracului Vasile! Întarzia tocmai acum când aveam mare nevoie de el.

Un comentariu

Din categoria Uncategorized