Arhive lunare: Iulie 2012

Impresii din tabăra Artgothica de la Sibiu – episodul 4

Şi a venit şi ziua a treia a taberei. Organizatorii sunt la post, încă de dimineaţă.

Călin Sămărghiţan şi Dan Herciu au avut grijă ca să ne simţim cât mai bine la Sibiu. Şi au reuşit!

A doua zi de ateliere literare a fost foarte bogată.

Editura Grinta din Cluj a prezentat mai multe cărţi şi poeţi ce au fost publicaţi de aceasta.

Au citit din poeziile lor:

Marian Dragomir

Călin Derzelea

Daniel Dăian

Iată şi o carte foarte frumoasă apărută la Editura Grinta şi prezentată de Amelia Stănescu:

Actorul Mihai Bica a interpretat şi el câteva poezii. De fapt acesta ne-a încântat cu poezie pe parcursul întregului sejur de la Sibiu.

Au mai citit din poeziile lor:

Cezara Răducu

Maria Dobrescu

Marius Aldea

După-amiaza am mers la sediul Forumului Democrat German, unde s-au decernat Premiile naţionale pentru poezie „Mircea Ivănescu”.

Vă prezint trofeele :

Crista Bilciu a luat premiul pentru debut:

Paul Vinicius a luat Marele premiu „Mircea Ivănescu”:

Seara a fost o nouă noapte a poeţilor laBohemian Flow art&pub din Piaţa Mică din Sibiu.

Un puşti de numai 12 ani ne-a încântat cu muzica lui.

A fost frumos şi toată lumea s-a simţit bine:

Am dansat şi am avut o parteneră de dans deosebită, Amelia Stănescu:

Unii au preferat să fie sub acoperire:

Duminică dimineaţă am plecat spre casă, încărcat de cărţi, reviste şi multe amintiri frumoase!

Cer scuze dacă am mai uitat câte ceva, dar au fost atât de multe întâmplări pe parcursul taberei, încât e aproape imposibil să cuprinzi totul.

2 comentarii

Din categoria artistic, literatura

Impresii din tabăra Artgothica de la Sibiu – episodul 3

Tot în ziua a doua a taberei am mai remarcat două cărţi de poezie deosebite:  „Liniştea de dinaintea liniştei” de Paul Vinicius, câştigătorul Marelui premiu „Mircea Ivănescu” şi „Aşternuturi de ploaie” de Amelia Stănescu, un volum în franceză şi română.

Vă vorbeam în episodul trecut despre revistele prezentate în cadrul atelierelor literare. Am să detaliez puţin.

Florentina Loredana Dalian şi Florin Ciocea ne-au vorbit despre revista culturală „Helis” şi despre cărţile apărute la Editura Helis:

Florin Dochia a prezentat „Revista nouă”.

Daniel Vorona ne-a vorbit despre revista „Vama literară”.

După-amiază am mers la Biblioteca Judeţeană Astra Sibiu, unde am facut cunoştinţă cu doi poeţi membri ai asociaţiei Nevăzătorilor din Sibiu.

Seara ne-am mutat în cafeneaua ArtCafe, unde s-a desfăşurat „Noaptea poeţilor”: poezie şi muzică.

Călin Sămărghiţan a fost moderatorul serii:

Maria Gheorghiu ne-a încântat cu muzica ei:

Poetesele şi poeţii au citit sau interpretat din poeziile lor.

Amelia Stănescu:

Mirela Lungu

Florin Dochia

V-am dat doar câteva exemple, dar au fost mult mai mulţi poeţi care ne-au introdus în lumea poeziei.

Târziu în noapte…sau devreme dimineaţă, ne-am retras la Casa cu Cariatide. Câteva ore de somn şi apoi urmează o nouă zi de tabără.

Dar despre ce s-a mai întâmplat în a treia zi, vă voi vorbi în episodul 4.

Scrie un comentariu

Din categoria artistic, literatura

Interviu cu scriitoarea Dorina Neculce

Dorina Neculce

crezul artistic

„Fac parte din copilăria mea ca dintr-o țară”- Antoine de Saint- Exupery

date biografice
scriitor, membră a Societatii Junimea 90 -Iasi
Coordonator de Cenaclu literar- Universul Prieteniei, Iasi-2009-2011
Membră în Consiliul director -Asociația Universul Prieteniei, Iași-2011publicații : debut- 2009, volumul colectiv de versuri „Iarna”, Editura All -Iași- apariție sub egida Asociației Universul Prieteniei- Iași
volum de poezii „Lumea din oglindă”- 2010- editura Pim, Iași
volum de proză scurtă „Dacă aș putea străbate timpul” 2010- editura Pim, Iași
volum de versuri „Surâsul meu Gothic” sub egida Societății culturale Junimea 90, Iași-editura Pim, Iași, decembrie 2011
volum de versuri „Zbor sihastru”- prin Societatea Junimea 90- editura Pim, Iași, mai 2012
volum de versuri „Urme vechi”-Societatea Junimea 90- editura Pim , Iași, mai 2012în editură se afla volumul personal de versuri „La marginea tăcerii” care va fi lansat în august împreună cu antologia de versuri -„VADE MECUM” de care se ocupă Dorina Neculce și doamna Didina Sava- fostă vicepreședinte a Asociației Universul Prieteniei Iași și unde au adunat versuri şase poeți contemporani, printre care si invitata noastră de astazi.

1.Doamnă Dorina, am să vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre dv. Ce ar trebui să cunoască cititorul despre scriitoarea Dorina Neculce?

M-am născut într-un sat din județul Botoșani, în satul Neculce, căruia i-am „furat” numele.

Am absolvit un liceu de filologie -istorie în orașul Botoșani prin anii 1980-1984.
Sunt o veche cenaclistă, întrucât am activat într-un cenaclu literar încă din anii de liceu.
Scriu de foarte mult timp, dar am debutat în anul 2009, în volumul colectiv „Iarna” editat sub egida Asociației Universul prieteniei din Iași.
Am obținut unele premii la concursuri de poezie organizate pe internet și am publicat niște volume de proză și poezie.

2.De când aţi început să scrieţi?

Scriu din timpul anilor de liceu și chiar mai dinainte pentru că aceste scrieri m-au recomandat liceului de specialitate din Botoșani.
Așa era pe vremea aceea, școala hotăra, ne consilia spre un anumit domeniu și cred că era bine.

3.Dezvăluţi-ne câte ceva din bucătăria scrisului.

Nu sunt un om riguros, nu scriu într-un cadru bine organizat, eu scriu oriunde și oricând. Sunt o scriitoare spontană. Pot scrie în orice condiții, nu mă afectează ceea ce se află în exteriorul meu, contează ceea ce se află în interior, în gândirea mea, în trăirile mele aferente.

4.Ce cărţi vă place să citiţi?

Îmi place să recitesc din Mircea Eliade, de exemplu zilele acestea am recitit „La țigănci și alte povestiri”, îmi place să citesc Vargas Lossa și am savurat romanul lui „Conversație la Catedrală” înainte de a obține acel premiu nobel E un scriitor spectaculos prin acele intersectări de dialoguri, ceva ce nu am mai întâlnit la alt autor. Citesc și recitesc Dickens,.Ador „Micul prinț” de Antoin de Saint Exupery. Cred că l-am citit de vreo 50 de ori. Îl citesc de obicei elevilor mei la orele de lectură.

5.Ce hobby-uri aveţi ? Ce vă place şi ce vă displace?

Îmi place să înot, să fac gimnastică, să călătoresc, să urc muntele, să merg la teatru și să mă plimb singură. Nu-mi plac oamenii alunecoși, pe care îi simt uneori în umbra mea.

6.Ce proiecte  aveţi?

În viitor vreau să mai public un volum de poezii „Zbatere de pleoape” și unul de proză scurtă „Cu oamenii lui Dumnezeu”.

7.Ce întrebare aţi fi vrut să vă mai pun?

Aș fi vrut să mă întrebați dacă sunt recunoscută în Iași, ca o poetă contemporană și v-aș răspunde că încă nu sunt cunoscută, dar voi face tot ce îmi stă în putință ca atunci când se rostește numele meu oamenii să îl asocieze cu numele unui scriitor. Pot zice că trăim vremuri tulburi dar sper într-o limpezire și într-o revenire la normalitate. Mulțumesc pentru că mi-ați oferit ocazia de a-mi exprima niște gânduri sincere pe care le port de mult timp cu mine.

 

2 comentarii

Din categoria literatura

Impresii din tabăra Artgothica de la Sibiu – episodul 2

Joi 19 iulie 2012 ajungeam în Sibiu, după un drum de nouă ore de la Iaşi. Reveneam în acest oraş drag mie, unde mai fusesem în urmă cu doi ani. De fapt de la începutul anului 2009 şi până la mijlocul lui 2010, am avut ocazia să fac multe vizite în Sibiu, aşa că acest oraş are un loc special în inima mea.

Ajuns la destinaţie am fost întâmpinat de către organizatori, mai exact de poetul Dan Herciu.

În fotografie îl putem vedea la masa de lucru, calculând fondurile necesare pentru desfăşurarea taberei de poezie. Pentru că Dan Herciu ştie să îmbine poezia cu calculele financiare.

Trebuie să-i felicit pe organizatori pentru organizarea foarte bună şi pot spune că m-am simţit foarte bine în această tabără.

Trebuie să-i mulţumesc în mod special poetului Adrian Suciu, care este principalul „vinovat” al prezenţei mele în tabără.

Am intrat cu emoţie pe poarta Casei cu Cariatide, unde a fost cartierul general al poeziei la Sibiu.

Vă daţi seama? Am locuit, timp de câteva zile,  într-o casă veche de peste 200 de ani. Despre aceasta însă v-am spus câte ceva în episodul anterior.

Pe măsură ce soseau invitaţii (au fost in jur de 40 în final)ne adunam în curtea interioară, unde ne salutam cu cei pe care deja îi cunoşteam sau făceam cunoştinţă cu poeţi pe care nu-i mai văzusem până atunci.

Discuţiile s-au mutat apoi la Restaurantul Cercului  militar, unde am luat masa pe timpul şederii la Sibiu.

Numai masa de dimineaţă am luat-o la Casa cu Cariatide, ceea ce a fost foarte convenabil având în vedere că era mai greu cu trezitul dimineaţa, după o noapte plină de activităţi. Literare şi artistice, desigur.

Vineri 20 iulie am început programul în tabără cu ateliere literare, în curtea interioară a cartierului general.

Poeţii şi-au prezentat poeziile şi cele mai noi apariţii literare iar redactorii de reviste literare şi-au prezentat revistele.

Iată mai jos câteva dintre cărţile prezentate:

În fotografia următoare vă înfăţişez şi câteva reviste prezentate în tabără:

Atmosfera a fost foarte placută, mai ales că pe parcursul taberei politica nu a avut acces. Şi vă dau cuvântul meu că nu i-am simţit lipsa!

Dar să vedem cine a citit sau a recitat poezie în ziua a doua a taberei.

Am să încep cu sexul frumos:

Laura Dan

Eglantina Becheru

Ioana Miron

Olivia Oancea

Şi acum să trecem şi la poeţi.

Adrian Suciu

Paul Vinicius (câştigătorul marelui premiu Mircea Ivănescu 2012)

Adrian Munteanu

Mă opresc aici, dar voi reveni ca să vă povestesc ce s-a mai întâmplat în cea de a doua zi de tabără.

Scrie un comentariu

Din categoria literatura

Impresii din tabăra Artgothica de la Sibiu – episodul 1

Am revenit de la Sibiu încărcat de poezie şi mulţumit că am revăzut acest oraş în care veneam des în trecut.

Mi-a plăcut mult şi locul unde a fost stabilită baza taberei: Casa cu Cariatide. Clădirea a fost construită între 1801 şi 1802, la puţin timp după construcţia Palatului Brukenthal.

Dar mai bine să las fotografiile să vorbescă despre această clădire monument.

 

Un comentariu

Din categoria artistic

Tabăra internaţională de poezie Artgothica Sibiu 2012

În perioada 19-22 iulie 2012, la Sibiu s-a desfăşurat tabăra internaţională de poezie “Artgothica”.

Au fost aproximativ 40 de participanţi. Atelierele de creaţie s-au desfăşurat la Casa cu Cariatide (clădire ce este monument istoric, ea datând din anul 1802).

În cadrul taberei s-au decernat  Premiile Naţionale pentru Poezie «Mircea Ivanescu». Festivitatea de premiere a avut loc în Sala oglinzilor din clădirea Forumului Democrat German.

Juriul format din Ion Mureşan,Leo Butnaru, Felix Nicolau, loan Moldovan şi Cornel Ungureanu a desemnat următorii câştigători:

– Cartea de poezie a anului 2011 – Paul Vinicius cu «Liniştea de dinaintea liniştei»

– Volum de debut în poezie – Crista Bilciu cu «Poema desnuda»

– Premiul Mopete (manuscris de debut) – Cătălin Pavel

– Premiile de debut ale editurii Grinta – Silvia Mateescu şi Simina Codruţa.

Vinovaţii pentru ceea ce s-a întâmplat la Sibiu sunt poeţii Călin Sămărghiţan, Dan Herciu şi Adrian Suciu.

Trebuie să menţionez că organizator a fost Asociaţia Artgothica Sibiu, cu sprijinul Consiliului Judeţean Sibiu şi al Eli Lilly România; Partener principal: Editura ATU Sibiu;Parteneri: Biblioteca Judeţeană Astra Sibiu, Cercul Militar Sibiu, Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. Sibiu, Asociaţia Nevăzătorilor Sibiu, Editura Grinta Cluj-Napoca, Cafeneaua Artiştilor „Art Cafe Sibiu”, „Bohemian Flow art&pub”, printATU.ro.

Să nu uităm şi de Partenerii media : Revista „Cenaclul de la Păltiniş”, http://www.agonia. ro, http://www.fdl.ro, „Agenţia de carte”, „Tribuna”, Radio România Cultural.

Voi reveni cu o cronică mai detaliată a evenimentelor desfăşurate la Sibiu.

Un comentariu

Din categoria literatura

Ionel Sporea- un om deosebit

Am avut ocazia să cunosc de curând un om deosebit. Este vorba de Ionel Sporea care trăieşte în Canada, dar are legături puternice cu Iaşul. Anul acesta a publicat două carţi (o carte de poezii şi eseuri- „Insula Trandafirilor” şi un roman autobibiografic – „Dincolo de iubire şi ură”), descoperindu-şi şi acest talent artistic, pe lângă celelalte talente pe care le are.

Ionel Sporea s-a născut în Timişoara, însă acum este „ieşean de adopţie”, aşa cum îi place să-şi spună. Este o persoană interesantă, cu realizări deosebite, mare parte materializate în afara ţării. A emigrat în Belgia imediat după revoluţie, atunci când a realizat că planurile lui de viitor erau irealizabile în ţară. Apoi s-a stabilit în Canada, la Montreal, şi a bifat rezultate la care mulţi dintre noi rămân doar cu visul. A dat lecţii de curaj şi competenţă în companii de renume internaţional (General Motors, Rolls Royce, Bridgestone, Paccar) şi a învăţat să nu se lase doborât de nicio încercare grea a vieţii.

I-am solicitat domnului Sporea un interviu şi el mi-a răspuns cu multă amabilitate.

  1. Vă mărturisesc că am citit romanul dv., „Dincolo de iubire şi ură”,  şi am rămas impresionat, pe de o parte de masivitatea cărţii (are peste 800 de pagini) şi pe de altă parte de viaţa tumultuoasă a eroului principal. Acest erou sunteţi dv.? Tot ce aţi scris în roman este trăit de dv.?

Aşa cum am specificat la începutul cărţii, aceasta este o ,,autobiografie’’ a vieţii  mele în totalitate. Să scrii o carte despre viaţa ta, cu bune şi cu rele, aşa cum a fost ea şi am trăit-o din plin, înseamnă mai întâi să ai curajul de a scoate la iveală din adâncul sufletului, din sertarul cu amintiri, fapte, întâmplări pe care, de multe ori,   le ştim şi le-am trăit doar în noi înşine şi pe care le-am păstrat mereu intacte acolo, fără să fi avut vreodată puterea de a le mai aduce la suprafaţă, nici măcar pentru noi, darămite în faţa ochilor lumii care, ştim foarte bine, în ce mod ne poate judeca uneori, citindu-le.

Ca să poţi face acest lucru, trebuie mai întâi să te împaci cu tine însuţi, cu trecutul tău, să recunoşti greşelile pe care le-ai făcut, umilinţele prin care ai trecut, să ţi le ierţi în tine şi să le accepţi aşa cum au fost ele şi apoi, cu fruntea sus, să ai curajul să mergi mai departe pentru că, oricum, acest trecut nu se mai  poate schimba. Apoi, să fii conştient şi să-ţi asumi riscul de a suporta şi ,,ce se va întâmpla după’’ dacă vom ţine cont de ,,judecata de apoi a lumii’’ şi să fii  pregătit să pierzi şi prieteni sau persoane dragi, aşa cum, la fel de bine, poţi  câştiga şi respectul sau stima altora, pentru        acest curaj de a le scrie.

  1. Cum v-aţi hotărât să scrieţi, având în vedere că aveţi studii şi experienţă tehnică, nu umanistă?

Eu am scris de mic copil poezie, compuneri romantice, literatura a fost pasiunea mea de suflet dintotdeauna. Chiar şi eu am fost surprins la un moment dat de alegerea mea de a face carieră în domeniul tehnic dar probabil că aşa a fost scris destinul meu.

  1. Care este legătura dv. cu Iaşul?

Nu aş vrea să vă dezvalui aici circumstanţele mele personale (pe care le veţi găsi totuşi citind romanul meu) care m-au adus aici, în oraşul dvs.  şi care, de atunci, a devenit un oraş de care m-am îndrăgostit şi unde vin foarte des şi chiar mi-ar place să mă stabilesc definitiv.

  1. Cum se vede România din Canada?

România a făcut progrese importante, din toate punctele de vedere, multe lucruri s-au schimbat în bine dar, bineînţeles, mai sunt destule de făcut ca să putem deveni o naţiune care să rivalizeze cu celelalte la nivel mondial, mai ales în ceea ce priveşte mentalitatea şi gândirea oamenilor, respectarea legilor şi a valorilor democraţiei, a nivelului de civilizaţie, al respectului şi aprecierii faţă de instituţiile statului, conştiinţa umana. Curios mi se pare faptul, că toţi românii care ajung afară (mai ales în Canada) îşi schimbă total modul de gândire şi de comportament, se integrează foarte bine în această nouă lume sau realitate, sunt apreciaţi şi reuşesc la fel de bine să se realizeze. Şi atunci, nu ezit să nu mă întreb: de ce oare nu reuşim să facem la fel şi-n propria noastra ţară?

  1. Aveţi de gând să recidivaţi şi să mai scrieţi şi alte cărţi?

Cu siguranţă, abia mi-am redescoperit această pasiune. Acum, voi încerca să le traduc şi-n franceză, ca sa le pot publica eventual şi-n Canada. Fiind pensionar şi având mai mult timp la dispoziţie, aş vrea să mă dedic acum în totalitate acestei pasiuni, deja am în minte şi titlul unui viitor roman, pe care vi-l dezvălui acum în premiera: Iubirea interzisă!

6. Povestiţi-ne o întâmplare deosebită din viaţa dv., ceva ce nu aţi spus până acum dacă se poate.

Am avut recent oportunitatea şi plăcerea sa fiu primit de d-l regizor, Sergiu Nicolaescu, căruia i-am înmânat şi cele două cărţi scrise de mine. Şi cine ştie, poate că, într-o zi, după romanul meu se poate face şi un film!

7. Ce planuri aveţi?

Să mă relaxez un pic, am muncit foare mult să termin de scris acest roman de 800 de pagini, voi merge sa vizitez Europa (Austria, Germania, Franţa, Spania) dupa care, în spetembrie, mă voi reîntoarce pt. o perioada în Canada dar voi reveni în România cel mai târziu de sărbători.

8. În încheiere am să vă întreb ceva mai personal. Ce vârstă aveţi şi care este statutul dv. personal?

Pe 19 iulie, voi împlini 55 de ani. Din păcate, dupa 28 de ani de căsătorie, am divorţat acum 2 ani. Sper să-mi gasesc acel ,,suflet pereche’’ şi apoi, să reîncep o viaţă noua, sa-mi regasesc acel echilibru necesar ca să pot merge mai departe.

Scrie un comentariu

Din categoria literatura