Arhive lunare: Februarie 2014

Cum s-a făcut de-a dispărut durerea

Dunguta 2

De câteva luni familia mea s-a mărit. În mijlocul nostru şi-a făcut apariţia o pisicuţă, Dunguţa, care ne-a cucerit pe toţi. Deja este membru cu acte în regulă a familiei, are chiar şi buletin.  Nu vă povestesc (nu acum, poate altă dată) ce nebunii face prin casă, spre deliciul nostru dar şi punându-ne nervii la încercare de multe ori.

Citisem, undeva pe net (că acolo găseşti de toate), că pisicile au puteri vindecătoare, dar nu prea luasem în serios informaţia cu pricina. Dunguţa mi-a dovedit însă că ceea ce citisem era perfect adevărat. Şi mi-a dovedit-o îm mai multe situaţii.

Să vă povestesc. Într-o seară stăteam în pat, chinuit de o durere atroce de măsele. Deşi luasem două calmante, aceasta nu voia să mă lase. Încercam să adorm dar durerea nu-mi dădea pace. La un moment dat, pisica s-a urcat în pat şi s-a aşezat lângă capul meu, chiar unde era locul dureros şi a început să toarcă. În câteva minute am simţit cum durerea se disipează. La un moment dat am constatat că măseaua nu mă mai durea deloc. Conştientă că şi-a îndeplinit misiunea, Dunguţa a plecat de lângă mine la treburile ei pisiceşti.

M-am gândit că a fost doar o simplă coincidenţă dar lucrurile s-au repetat.

Altă dată aveam o durere de spate (ridicasem o greutate mai mare şi acum mă resimţeam) şi tot aşa nu voia să cedeze. Dunguţa a venit lângă mine în pat, unde eu îmi căutam o poziţie astfel încât să nu mă doară spatele, şi s-a aşezat chiar pe locul dureros. Ei, în timp scurt am simţit cum durerea se scurge din mine. E interesant cum pisica se aşezase  singură exact în locul cel mai dureros, fără să o ghidez eu. De parcă ar fi avut un detector de durere.

Au fost şi alte ocazii în care Dunguţa mi-a luat durerea cu mâna(sau cu lăbuţa) cum se spune.

Acum sunt convins că are puteri vindecătoare.

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

O întâmplare obişnuită?

BATRANA

Abia am ajuns acasă de la serviciu şi constat că am uitat să cumpăr pâine. Am avut o zi grea. Sunt obosit pulbere. Dar n-am ce face, trebuie să cobor iar jos şi să merg la magazinul de pâine de la colţ. Mare noroc că mai există magazinul ăsta aproape de casă! Ajung la destinaţie şi mă aşez la coadă. De fapt sunt numai trei cumpărători, toţi pensionari după aspect. Salariaţii îşi fac cumpărăturile de regulă de la supermarket.

În faţa mea o bătrânică îmbrăcată tare ponosit: are un palton uzat şi pe cap poartă o căciulă ce pare a fi trecut prin multe întâmplări neştiute. Scoate cu mâini tremurânde, cu degetele îngheţate, un portofel învechit în care se zăresc câteva bancnote de 10 lei – puţine! şi câteva de 1 leu- ceva mai multe. Scoate dintr-un buzunăraş ascuns câteva monede. Le numără, cu grijă, de câteva ori. Cu aceleaşi degete tremurânde- îmbătrânite de atâţia ani de muncă, de renunţări, de chinuri, de suferinţă, de lacrimi, de boli… De prea puţine bucurii. Cere două franzele. Dă să le plătească însă vânzătoarea îi spune ca a trecut Moş Nicolae pe acolo, lăsând în dar pâini pentru toţi bătrânii, pentru o perioadă. Bătrânica face ochii mari, însa adaugă repede, îndreptându-şi spatele şi rostind răspicat:

– Îti mulţumesc, mamă, dar am bani de o pâine! Nu sunt chiar aşa săracă!

Vorbeşte cu semeţia unui domnitor din vremuri demult apuse. Chiar dacă e amărâtă mai păstrează încă o fărâmă de demnitate. Vânzătoarea insistă spunându-i că un tânăr a trecut şi a lăsat bani pentru toţi bătrânii ce vin să cumpere pâine, pentru pomenirea bunicii lui care a murit de curând.

–  Bogdaproste atunci, maică! spune bătrânica.

– Să fie primit! zâmbeşte vânzătoarea.

Bătrânica îsi şterge pe furiş o lacrimă, îşi face o cruce şi iese în frig cu inima încălzită de  pâinea  primită în dar întru pomenirea celor ce s-au dus…dar nu au plecat.

Chiar în timp ce îmi cumpăr pâinea, apare un tânăr grăbit, coborât parcă din altă lume. Înalt, frumos, îmbracat impecabil, cu un zâmbet ce ar putea topi toată Antarctica, se aruncă peste tejghea împrăştiind în jur un parfum irezistibil şi îi întinde vânzătoarei o bancnotă:
– Pentru mâine. Vă pup, vă iubesc, Doamne ajută! Să ne vedem cu bine!

Vânzatoarea îl priveşte plecând în grabă, urcându-se în maşina lui de fitze…nici nu mă mai vede, nici nu mai aude, rămâne pierdută, topită, cu un zâmbet larg… se închină în grabă şi spune şoptit, cu ochii în lacrimi :

– Să-i dea Dumnezeu sănătate!
Micul magazin de pâine s-a umplut deodată de lumină şi de căldură. În ciuda iernii de afară şi a gerului aspru. Parcă aud aripile unui înger fâlfâind în văzduh.

Îmi iau cele trei pâini şi le pun în sacoşă. Îi zâmbesc vânzătoarei şi ea se uită cu ochi strălucitori la mine. Dar de fapt priveşte departe în urma îngerului ce a trecut prin mijlocul nostru. Eu plec spre casă cu zâmbetul pe buze. Când ajung, nevasta se uită nedumerită la mine. Mă întreabă ce am păţit. Îi spun că nimic neobişnuit. Oare chiar aşa să fie? Nu sunt  prea sigur…

2 comentarii

Din categoria Uncategorized

Privindu-ne în ochi

ochi negri

Mergeam pe stradă şi am observat o domnişoară foarte simpatica, stilul meu de frumuseţe. Am privit-o în ochi, aşa fac eu mereu- privesc femeile în ochi, avea nişte ochi negri fantastici. M-a privit şi ea în ochii mei verzi şi , la un moment dat, a alunecat pe gheaţă.

Am ajutat-o imediat să se ridice, mi-a mulţumit, privindu-mă direct în ochi…o privere intensă. Şi eu o priveam şi parcă nu ne mai puteam dezlipi unul de altul. Dar am facut-o…cu regret ce-i drept.  Şi pe când mergeam fiecare pe drumul său, ca la o comandă, ne-am întors amândoi şi ne-am mai privit o dată . Intens.

2 comentarii

Din categoria Uncategorized