Arhive lunare: Aprilie 2014

La cumpărături de Sărbători

Stand produse romanesti real

Îmi place să fac cumpărături şi de aceea nevastă-mea „profită” de mine şi mă trimite mereu  la supermarket. Nu zic că nu cumpără şi ea din când în când, dar pentru soţie e mai greu să care bagajele: ea nu merge cu maşina, neavând permis de conducere.

Având în vedere că se apropie Paștele, am ieşit la cumpărături la un supermarket. M-am chinuit să găsesc un loc de parcare şi cu chiu cu vai abia am reuşit să parchez undeva în margine de tot. „Are lumea bani, deşi e criză”-mă gândesc eu, privind automobilele ce mă înconjoară din toate părţile.

Înăuntru mă strecor printre cărucioarele pline care au la remorcă oameni obosiți de atâta alergătură.  Intru în autoservire, îmi scot lista din cupărături și încep să fac slalom printre ca să-mi pot face traseul printre rafturi. Încep să fac slalom printre cărucioarele lăsate, parcă intenționat, pe mijlocul culoarului, astfel încât să nu mai poată trece nimeni pe acolo. Ajung,  în sfârşit, la primul raft de pe traseul cumpărăturilor mele şi încep să studiez oferta.În spatele meu aud pe cineva strigând  în gura mare în momentul când vede preţul la ulei: „Toți sunt niște hoţi! Au făcut uleiul şapte lei!”. Mă uit la el: un cetăţean  îmbrăcat decent, cu aspect relativ plăcut. „ O fi înebunit săracul”-îmi spun eu în gând şi plec mai departe.

La raionul cu dulciuri studiez oferta la zahăr, dar nu am timp prea mult pentru că un alt domn începe să vorbescă şi el cu voce tare:”Ia uitaţi-vă cât au făcut zahărul ticăloşii!”- se adresează acesta către mine. Mă uit şi văd că este 5,00 Lei kilogramul. Acum o săptămână era „numai” 4,50. Cetăţeanul respectiv nu mai stă la discuţii. Pleacă dând din mâini şi înjurând, ce-i drept printre dinţi. Ajung şi la standul cu legume şi încep să pun în pungă  cartofii aleşi din ladă. Lângă mine apare o doamnă care începe şi ea să vorbească în gura mare: „Ia uite, au facut cartofii cinci lei! Mama lor de hoţi!”. Mă uit mai atent la doamna respectivă şi, din exterior cel puţin, nu pare deraiată de pe linie.

Oare a izbucnit o nouă epidemie, de nebunie din cauză de preţuri, şi eu n-am aflat? Plec mai departe şi-mi fac rapid restul de cumpărături, uitându-mă cu atenţie la persoanele cu care mă intersectez şi fiind pregătit să fug dacă ar apărea  manifestări de nebunie spontană.

Trăim vremuri grele: nici cumpărături nu mai poți face în liniște!

Mai ales acum, de Sărbători de Paști pe care vi le doresc…mai ales liniștite și tihnite.

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Copilăria parinților noștri- copilăria mea

La Iași, în cadrul Complexului muzeal Ion Creangă, s-a deschis duminica 6 aprilie expoziția COPILĂRIA PĂRINȚILOR NOȘTRI: o expoziție cu obiecte din Epoca de Aur.

P1390065

Am mers și eu să văd expoziția și nu cu mâna goală: am adus în expoziție flori de plastic și mai multe discuri de vinilin.

P1390084

Am revăzut și Bojdeuca lui Ion Creangă, chiar nu o mai văzusem de mult timp.

P1390087

Intrând în expoziție am simțit că mă întorc în trecut, în copilăria mea. Erau acolo televizorul alb-negru cu celebrul pește de sticlă

P1390068

tabloul cu Ceaușescu într-o ureche (celebra expresie de pe vremea aceea)

P1390085

scaunul de terasă și sticle de suc, vin și coniac

P1390077

banca din clasa I și uniforma de pionier

P1390070

Am discutat cu Dan Lungu, directorul Muzeului Literaturii Române Iași, despre viitorul acestei expoziții, pentru că trebuie să știți că avem de-a face cu o expoziție vie, care se dezvoltă prin donațiile vizitatorilor.

P1390092

A fost organizată și o conferință de presă dar n-am să vă povestesc despre ea. Ceea ce mi s-a părut interesant a fost că după terminarea acesteia s-a servit sirop cu sifon, așa cum era în vremea copilăriei mele.

P1390124

Priviți ce bucurie generală era în încăperea unde a avut loc evenimentul!

Deci mașina timpului există! Am văzut-o eu la Muzeul Ion Creangă din Iași.

Foto: IULIAN SÎRBU.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Puştiul de la unu

Pusti de la unu

Tocmai am fost să fac niște mici cumpărături și mă întorc acasă. N-am luat mare lucru însă portofelul mi s-a cam golit și    sacoșele nu prea mi s-au umplut. Ajung la scară unde  e o ceată de băieţi, conduşi de puştiul de la unu. Deși e cel mai mic ca înălțime, face instrucție cu ceilalți trei băieți. Chiar e comic cum îi strunește pe băieții ce sunt de două ori mai înalți ca el. Parcă ar fi un mic Napoleon.

„Bună ziua” spune el. ” Bună ziua” îi răspund eu şi urc la doi unde locuiesc.

Constat că trebuie să duc gunoiul. Am tot amânat să fac operațiunea asta și s-a adunat o mulțime. Trebuie să car trei saci mari plini cu chestii de aruncat. Cred că facem cam mare risipă totuși. O să trebuiască  să organizăm o ședință de familie în care să analizăm treaba asta. Când ies din scară puștiul mă salută din nou.

„Bună ziua” spune el. ” Bună ziua” îi zic eu şi plec către tomberon, târând sacii cu gunoi după mine.

Mă întorc şi puştiul mă salută iar. E tare politicos. Dar cred că exagerează. Puțin. Am să-l atenționez totuși.

” Nu trebuie să mă saluţi de fiecare dată când trec, îi spun eu. Ajunge doar o dată.”

” Am înţeles, nene. Bună ziua!”

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

La stația de benzină

P1390003

M-am urcat în mașină, să plec cu treburi în oraș. Arunc o privire  la bord să verific dacă totul este în regulă și constat că situația este portocalie, la fel ca și becul ce-mi indică nu prea mai am benzină. Și ca să fiu și mai demoralizat, îmi aduc aminte că de astazi tocmai s-au scumpit carburanții. Ieri m-am luat cu treaba și am uitat să fac un mic stoc de combustibil. Problema este că nici bani nu prea am, sunt între două servicii și situația nu e prea roz. Am să împrumut de la tata. E cam rușinos dar n-am ce face.

De ce nu am făcut plinul ieri când era mai ieftin? Pentru că sunt fraier.

Plec la tata să fac rost de bani, dacă o avea și el. Am noroc, are banii care-i păstra pentru a face curățenie în apartament. Îmi dă destui bani ca să fac plinul. Nici nu mai țin minte de cand nu am mai făcut chestia asta. Bineînțeles că mă mustră și el că nu am făcut treaba asta ieri. De parcă nu mi-aș face eu destule reproșuri.

În sfârșit ajung la stația PECO, după ce storc rezervorul de benzină și de ultimii stropi de combustibil. Trag la pompă și mă pun pe alimentat. La un moment dat, fac o pauză și-mi mai verific o dată portofelul să văd dacă am destui bani la mine. E totul O.K.

Unul dintre angajații de la stație, văzând că nu mai termin de alimentat, vine și se uită să vadă cât am pus în rezervor. Face ochii mari și îmi spune:

–         Știți cred că de astăzi s-a scumpit benzina.

–         Da, știu! Dar tot trebuie să merg cu mașina.

–         E o sumă cam mare, insistă el.

–         Da, știu și asta.

Intră în clădire și îl văd cum discută agitat cu casiera. Aceasta îi spune ceva arătând spre mine. Omul iese și vine la mine.

–         Pot să vă ajut cu ceva, mă întreabă el.

–         Nu cred, îi zic eu. Tocmai am terminat.

Și chiar sunt terminat când mă gândesc cât am de plată.

Îmi sot portofelul din buzunar și pregătesc banii. Angajatul de la PECO mă escortează până la caserie.  Are și de ce: am de plătit o mică avere.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized