Arhive lunare: Noiembrie 2012

Care este sponsorul tău preferat din SuperBlog 2012?

logoSuperBlog2012_mic1

 

Sponsorul meu preferat este Nemira. Este şi normal pentru că sunt un îndrăgostit de lectură. Nemira a avut o probă în care trebuia să punem o carte în habitatul ei natural. Etapa asta mi-a stimulat imaginaţia şi , după ce am încercat mai multe variante, am găsit varianta care mi-a adus punctaj maxim.

Vă dau şi un exemplu de aranjament pe care aş dori ca Magia Florilor să-l ofere sponsorului meu preferat:

aranjament floral

Aş dori ca la viitoarea ediţie să existe o etapă în care bloggerii participanţi să vorbească despre experienţa lor în acest domeniu.

La sfârşit vă rog să-mi daţi voie să-i felicit pe câştigătorii ediţiei de anul acesta!

 

Articol pentru concursul Super blog 2012 etapa 30.

 

 

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Cum ai promova SuperBlog, daca ai fi partener media?

Super blog

 

Am să intru direct în subiect şi am să vă spun că dacă aş lucra pentru RadioLynx.ro , aş invita în cadrul emisiunilor câştigătorii concursurilor Superblog din anii trecuţi şi aş prezenta experienţa  lor. De asemenea aş chema în emisiune şi bloggerii ce participă anul acesta şi aş discuta cu ei despre concurs. Aş vrea să ştiu cu ce greutăţi se confruntă şi cum le plac probele de concurs.

Dacă aş colabora cu Trilulilu.ro aş promova Superblog cu videoclipuri ale participanţilor la concurs.

Să-mi închipui că aş lucra pentru revista Connect , o revistă de comunicaţii, şi atunci aş promova Superblog pentru că activitatea de blogging înseamnă comunicare. Sunt convins că bloggerii noştri ar avea multe de spus despre cum e să scrii pentru un blog. Aşa că aş face un serial de interviuri cu bloggeri mai mult sau mai puţin celebri.

Dacă aş colabora cu  PHOTO MagazinePRwave şi 121.ro , atunci promovarea ar fi în funcţie de specificul fiecărui partener media: cu poze în primul caz, cu articole adecvate în celelalte două cazuri.

Un caz mai special ar fi în cazul în care aş fi un blogger ce a câştigat una din ediţiile anterioare, aşa cum sunt  Robintel.roObisnuit.eu, MoneyWatch.ro şi  ArenaIT.net . Aş căuta să împărtăşesc din experienţa mea, pentru ca participanţii la Superblog să aibe un exemplu.

Şi am ajuns la ultimul partener media, dar care nu este cel din urmă, mă refer la JurnalLifeStyle.ro . Aş posta articolele bloggerilor participanţi care se încadrează în specificul site-ului.

Sigur că ar fi multe de făcut, dar până una-alta cred că am să mă ocup de blogul meu….mai am de lucru la el.

Articol pentru concursul Super blog 2012 etapa 29.

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Metode neconventionale de folosire a unui magazin online

logo_springshop1

 

Odată cu dezvoltarea tehnologiei, care şi-a luat avânt în zilele noastre, au început să apară schimbări şi în modul în care ne facem cumpărăturile. Au apărut magazinele online de unde poti cumpara stând comod acasă. A apărut şi Springshop care creează astfel de magazine virtuale şi le livrează la cheie clienţilor.

          Se ştie că magazinele virtuale oferă spre vânzare diverse produse sau servicii. Ei, la un astfel de magazin care oferă servicii m-am gândit şi eu. Dar serviciile vor fi neconvenţionale. Nu e vorba de reparatii de diferite obiecte electrocasnice, nu e vorba de servicii de amenajări interioare sau despre alte chestii similare.

          Magazinul imaginat de mine va oferi spre vânzare sfaturi de la oameni cu experienţă pentru diverse situaţii ce apar în viaţa de zi cu zi. De la scosul petelor şi până la reparaţia automobilului, sfaturi privind creşterea copiilor de orice vârstă şi aşa mai departe. S-ar putea numi „ Magazinul de sfaturi”.

Articol pentru concursul Super blog 2012 etapa 28.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Cum arată viitorul unităţilor de stocare?

Asistăm în zilele noastre la o explozie a informaţiilor şi foarte greu mai reuşim să stocăm ceea ce ne interesează. Nu ne mai ajunge capacitatea de stocare de pe hardul calculatorului personal sau de serviciu. Şi atunci căutăm pe magazinele online pentru a achiziţiona spaţiu de stocare suplimentar. Eu prefer HDD-urile externe şi stick-urile de memorie. Asta deocamdată pentru că în domeniul IT tehnologia evoluează cu o viteză ameţitoare.

Mă gândesc cum vor arăta unităţile de stocare din viitor. Îmi imaginez o memorie externă ataşată pe corpul uman şi interconectată la creierul respectivului utilizator. Memoria respectivă va fi dotată cu nişte „setăraşe” unde vor fi puse cipurile cu informaţii care vor ajunge direct la creier, fără a mai folosi laptopuri sau tablete. De asemenea pe cipurile respective vor putea fi stocate şi informaţii din creier, pentru a  fi transmise la nevoie la cât  mai multe persoane. Astfel informaţiile ar circula mult mai rapid şi mai direct.

Daaa…aşa ar putea arăta viitorul, dar până atunci am să accesez magazinul Azerty pentru a căuta un HDD extern la promoţie.

 

 

Articol pentru concursul Super blog 2012 etapa 27.

 

 


Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Extraordinarul muzeu al lui Ioan Grămadă- episodul 1

Vă ameninţam că voi posta un serial despre Muzeul lui Ioan Grămadă de la Câmpulung Moldovenesc. Din păcate spaţiul muzeului este prea mic pentru bogăţia de exponate. Poate se vor găsi sponsori pentru a realiza un muzeu aşa cum ar trebui.

Astăzi vă voi prezenta fotografii cu portul popular din zona Bucovinei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria artistic

De ce să consumăm româneşte?

În urmă cu mai mulţi ani, aveam tendinţa de a cumpăra cu precădere produse de import, gândind că sunt de o calitate superioară în comparaţie cu cele romaneşti (ceea ce e valabil în multe cazuri). O întâmplare petrecută pe când eram în concediu în străinătate, m-a făcut să dau o mai mare importanţă produselor româneşti. Eram într-o excursie în Germania şi, la un moment dat, am văzut coadă la o tonetă unde se vindeau legume şi fructe. Nu prea văzusem cozi până atunci, cu excepţia zilelor de vineri când tot germanul îşi face provizii pentru week-end-ul în care magazinele sunt închise. M-am apropiat curios să văd la ce fac coadă nemţii. Am rămas uimit să constat că acolo se vindeau roşii din România. Da, nemţii se înghesuiau să cumpere roşiile noastre. În acest timp, la noi în ţară, românii cumpărau roşii de la turci.

          Această întâmplare m-a făcut să privesc cu mai mare atenţie produsele româneşti, atât alimentare cât şi nealimentare. Sigur că produsele alimentare, fiind mai la îndemână, au fost principalele achiziţii româneşti. Dar mi-am cumpărat şi autoturism românesc (Dacia Logan ) de care sunt foarte mulţumit. Ba chiar mi-am luat şi telefon mobil Nokia, asamblat la Jucu, lângă Cluj.

          Am observat că şi marile magazine au început să promoveze produsele româneşti, un exemplu fiind hypermarketurile Real,- care au înfiinţat “Standul produselor româneşti”.

Prefer produsele alimentare româneşti pentru că sunt proaspete (nu călătoresc prea mult pentru a ajunge la mine) şi nu suferă tratamente dăunătoare ca şi cele străine. Dar prefer produsele româneşti şi pentru a stimula economia românească şi asta nu din fals patriotism. E important să încurajăm producţia din Romania pentru că este în avantajul nostru al tuturor şi de aici câştigăm toţi.

Articol pentru concursul Super blog 2012 etapa 26.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Colierul dispărut

Tânărul duce de l’Armoire ieşi de la notar. Faţa sa strălucea de satisfacţie. Tocmai aflase că moştenise o avere frumuşică, dar mai important era că devenise proprietarul Castelului Armoire. De fapt denumirea de castel era un pic cam exagerată, pentru că nu era decât  un conac mai mărişor. Poziţia castelului era destul de strategică, fiind situat pe Valea Loarei, zonă turistică celebră în întreaga lume. Din păcate răposatul duce de l’Armoire, nu se ocupase de întreţinerea stabilimentului şi clădirea era o ruină. Trebuia investit masiv pentru a introduce conacul în circuitul turistic.

Însă Artiste de l’Armoire avea alte gânduri în momentul respectiv. În jurul castelului se ţesuse o legendă care vorbea despre un colier de mare valoare care fusese ascuns, undeva prin clădire,  la vremuri de restrişte, de către unul din strămoşii lui Artiste. Legenda mai spunea şi că respectivul colier avea puteri magice. Din păcate cel ce ascunsese bijuteria, cu mulţi ani în urmă, murise în luptă, fără să spună  unde pusese colierul. Toţi cei care stăpâniseră castelul îl căutaseră , dar fără succes. Aşa făcuse şi bătrânul duce de l’Armoire. Conacul devenise o ruină pentru că, în căutările sale, fostul proprietar dărâmase pereţi, scosese podelele şi săpase peste tot. Dar nici urmă de colier.

Artiste de l’Armoire se urcă în hârbul de maşină cu care se deplasa de colo colo. Acolo îl aştepta prietenul său : Dondon de Chaise. Se tragea şi el dintr-o familie de nobili, dar averea familiei se risipise în cele patru zări. Aşa că se pripăşise pe lângă tânărul duce de l’Armoire, pe care îl tapa de bani zilnic.

– Dondon, am pus mâna pe castel! spuse plin de entuziasm tânărul duce.

– Şi ce te bucuri? Nu e decât o ruină, nu cred că mai are mare valoare.

– Ai uitat de legenda colierului? Dacă punem mâna pe el suntem bogaţi!

– Daaa…vezi să nu! Atâţia au încercat fără succes. De ce crezi că tu ai avea mai mult noroc? Şi apoi nici nu ştim dacă legenda e reală.

– Eu cred că e reală…şi am şi o idee unde ar putea fi colierul .

Artiste de l’Armoire, însoţit de amicul Dondon de Chaise, descălecă pe moşia moştenită. Începu să cerceteze ruinele castelului. Ieşi în curte şi începu să cerceteze anexele. Dondon se plictisi repede şi se aşeză pe o bancă. Îşi aprinse o ţigară de foi şi-l lăsă pe Artiste să-şi bată singur capul.

La un moment dat, ducele de l’Armoire se întoarse şi îi făcu semn prietenului său.

– Hai să mergem! Cred că ştiu unde e colierul.

– Şi mie nu-mi spui?

– Ai să afli la momentul potrivit, spuse Artiste, lăsându-l foarte nelămurit pe Dondon.

Trecură câteva zile. La Castelul Armoire o echipă de muncitori începu să lucreze la refacerea construcţiei. Pentru început se concentrară pe poarta de la intrare. Unul din stâlpii de piatră de la intrare fu dărâmat. Artiste de l’Armoire era acolo şi-i opri pe lucrători. Se căţără pe ruinele stâlpului de la poartă. După un timp, reveni cu o casetă metalică plină de praf. Le făcu semn muncitorilor să-şi continue treaba iar el merse la maşină unde îl aştepta, într-o stare de plictiseală totală, amicul Dondon de Chaise. Împreună au spart încuietoarea casetei şi, când au deschis-o, au rămas blocaţi. Colierul atât de căutat era acolo şi frumuseţea lui îţi tăia răsuflarea.

Articol pentru concursul Super blog 2012 etapa 25.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized