Cum mi-am “împuşcat” şefu’

fata si pistolul

Tocmai lucram la o situaţie urgentă când sună telefonul de pe interior. Era şeful care mă chema la el în birou. Acolo erau mai multe persoane de la contabilitate şi directorul de dezvoltare. Ochii şefului, de un albastru metalic, mă priveau cu o mânie abia ţinută în frâu.

– Păi bine, domnule, ce ţi-am spus eu să faci şi ce-ai facut? Asta-i situaţie ? E un gunoi ! Nu e bine nimic din ce-ai scris acolo!

Mă uit pe birou să văd la ce chestie face referire. Era un material ce i-l dădusem cu trei zile în urmă. Chiar mă miram că nu-mi spusese nimic până acum. Situaţia respectivă o verificasem la sânge, aşa că nu avea cum să fie ceva în neregulă. Era încă una din mizeriile şefului. Şi totul mi se  trăgea de la faptul că patronul începuse de o perioadă să mă aprecieze tot mai mult. Asta îl deranja la culme pe şef. Nu putea concepe ca un subordonat de-al său să fie mai bun ca el. Se considera un mic Dumnezeu care este cel mai tare din parcare.

De data asta sărise calul. Era picătura care umplea paharul. Deja simţeam cum ura se revărsa din paharul plin şi se întindea pe mocheta din birou. Hotărârea era deja luată. Mă pregăteam mai demult să-l lichidez pe  şef şi simţeam că venise momentul să trec la fapte. Aveam în sertar, bine ascunsă arma cu care să-l împuşc pe şef. Era o armă mai specială.

Am sunat la secretariat şi m-am programat să intru la patron. Acum aştept semnalul secretarei. Am armele pregătite. Spun „armele” pentru că sunt trei de fapt. Am să-l lovesc pe şef prin ricoşeu. Nici n-o să ştie ce l-a lovit. Ba nu, de fapt o să ştie şi o să sufere. Al  dracului ce-o să mai sufere!

Sunt chemat sus la patron. Intru şi fără prea mare introducere, pentru că-l văd grăbit şi pe picior de plecare, scot primul dosar ( prima „armă” cu care îl voi lovi pe şef). Deschid dosarul şi-l pun sub ochii patronului. Este vorba acolo de o afacere făcută de şef pe banii patronului. Acesta face ochii mari. Cred şi eu, e nasol să te vezi înşelat de omul de încredere căruia i-ai dat dreptul să dispună de banii tăi. În faţa ochilor îmi apare umbra şefului cum se zvârcoleşte de durere. E rănit rău, dar încă nu e la pământ. Scot a doua „armă”. E vorba de o altă afacere dar de data asta banii sunt mult mai mulţi. În dosarul pregătit de mine sunt toate amănuntele. Îl văd pe patron că s-a albit la faţă. Ia mobilul din faţa sa şi formează un număr. Discută preţ de câteva minute cu o persoană care înţeleg că-i confirmă ceea ce i-am prezentat eu. Umbra şefului e în genunchi, dar totuşi nu a căzut la pământ. Scot „arma” cea mai grea . De data asta îi pun pe birou un dosar gros. Acolo este adevărul despre cum a făcut avere şeful folosindu-se de încrederea patronului. Acesta se face din alb roşu şi pune mâna din nou pe mobil. Îmi dau seama că-l sună pe şef. Acesta plecase în delegaţie. Patronul îi spune să renunţe şi să se întoarcă de urgenţă înapoi la firmă. Gata, umbra şefului e la pământ. Ştiu că l-am lichidat. L-am terminat mai bine decât aş fi făcut-o cu un pistol. Unde mai pui că nici n-am făcut mizerie…

 

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s