Cum mi-am reîntâlnit copilăria

P1450001

Mulţi dintre noi criticăm site-urile de socializare pentru că ne ţin legaţi de o lume iluzorie, virtuală. Ajungem să nu ne mai trăim cu adevărat vieţile. Depindem de prietenii virtuali şi uităm de cei reali.

Dar ce mai poţi zice când un astfel de site, aşa virtual cum este, te face să-ţi retrăieşti o bucată din viaţă la modul cel mai real posibil.

Unul dintre acestea, Facebook, m-a ajutat să mă reîntâlnesc cu o prietenă din copilărie: fosta mea colegă de bancă din clasele primare.

După ce am discutat pe net şi la telefon, am reuşit de curând , când am fost la Botoşani, să mă revăd cu ea. Au trecut mai mult de patruzeci de ani de când nu ne-am mai văzut. Ne-am întâlnit cu ocazia unui eveniment dedicat poeziei şi am stat apoi la o cafea de vorbă. Ne-am amintit de năzbâtiile ce le făceam când eram copii, de întâmplările prin care am trecut împreună. Am fost colegi de banca timp de patru ani, din clasa întâi până în clasa a patra. La un moment dat învăţătoarea a vrut să ne despartă pentru că vorbeam în timpul orelor. Ce tragedie a fost! Ne-am dus amândoi acasă plângând şi ne-am rugat părinţii să intervină la doamna învăţătoare, ceea ce s-a şi întâmplat. Astel am rămas colegi de bancă până la sfârşitul claselor primare.

Apoi viaţa ne-a despărţit dar nu pentru totdeuna după cum se vede.

Da, sunt bucuros. Nu se întâmplă prea des să-ţi reîntâlneşti copilăria.

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s