O întâmplare obişnuită?

BATRANA

Abia am ajuns acasă de la serviciu şi constat că am uitat să cumpăr pâine. Am avut o zi grea. Sunt obosit pulbere. Dar n-am ce face, trebuie să cobor iar jos şi să merg la magazinul de pâine de la colţ. Mare noroc că mai există magazinul ăsta aproape de casă! Ajung la destinaţie şi mă aşez la coadă. De fapt sunt numai trei cumpărători, toţi pensionari după aspect. Salariaţii îşi fac cumpărăturile de regulă de la supermarket.

În faţa mea o bătrânică îmbrăcată tare ponosit: are un palton uzat şi pe cap poartă o căciulă ce pare a fi trecut prin multe întâmplări neştiute. Scoate cu mâini tremurânde, cu degetele îngheţate, un portofel învechit în care se zăresc câteva bancnote de 10 lei – puţine! şi câteva de 1 leu- ceva mai multe. Scoate dintr-un buzunăraş ascuns câteva monede. Le numără, cu grijă, de câteva ori. Cu aceleaşi degete tremurânde- îmbătrânite de atâţia ani de muncă, de renunţări, de chinuri, de suferinţă, de lacrimi, de boli… De prea puţine bucurii. Cere două franzele. Dă să le plătească însă vânzătoarea îi spune ca a trecut Moş Nicolae pe acolo, lăsând în dar pâini pentru toţi bătrânii, pentru o perioadă. Bătrânica face ochii mari, însa adaugă repede, îndreptându-şi spatele şi rostind răspicat:

– Îti mulţumesc, mamă, dar am bani de o pâine! Nu sunt chiar aşa săracă!

Vorbeşte cu semeţia unui domnitor din vremuri demult apuse. Chiar dacă e amărâtă mai păstrează încă o fărâmă de demnitate. Vânzătoarea insistă spunându-i că un tânăr a trecut şi a lăsat bani pentru toţi bătrânii ce vin să cumpere pâine, pentru pomenirea bunicii lui care a murit de curând.

–  Bogdaproste atunci, maică! spune bătrânica.

– Să fie primit! zâmbeşte vânzătoarea.

Bătrânica îsi şterge pe furiş o lacrimă, îşi face o cruce şi iese în frig cu inima încălzită de  pâinea  primită în dar întru pomenirea celor ce s-au dus…dar nu au plecat.

Chiar în timp ce îmi cumpăr pâinea, apare un tânăr grăbit, coborât parcă din altă lume. Înalt, frumos, îmbracat impecabil, cu un zâmbet ce ar putea topi toată Antarctica, se aruncă peste tejghea împrăştiind în jur un parfum irezistibil şi îi întinde vânzătoarei o bancnotă:
– Pentru mâine. Vă pup, vă iubesc, Doamne ajută! Să ne vedem cu bine!

Vânzatoarea îl priveşte plecând în grabă, urcându-se în maşina lui de fitze…nici nu mă mai vede, nici nu mai aude, rămâne pierdută, topită, cu un zâmbet larg… se închină în grabă şi spune şoptit, cu ochii în lacrimi :

– Să-i dea Dumnezeu sănătate!
Micul magazin de pâine s-a umplut deodată de lumină şi de căldură. În ciuda iernii de afară şi a gerului aspru. Parcă aud aripile unui înger fâlfâind în văzduh.

Îmi iau cele trei pâini şi le pun în sacoşă. Îi zâmbesc vânzătoarei şi ea se uită cu ochi strălucitori la mine. Dar de fapt priveşte departe în urma îngerului ce a trecut prin mijlocul nostru. Eu plec spre casă cu zâmbetul pe buze. Când ajung, nevasta se uită nedumerită la mine. Mă întreabă ce am păţit. Îi spun că nimic neobişnuit. Oare chiar aşa să fie? Nu sunt  prea sigur…

2 comentarii

Filed under Uncategorized

2 responses to “O întâmplare obişnuită?

  1. Nicolae Stancu

    O poveste adevărată? Înseamnă că mai sunt speranțe pentru această țară…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s