Cum am căzut pe gheaţă

cadere gheata

Mai zilele trecute am plecat cu treburi prin oraş la prima oră. Tocmai ninsese mai consistent pe afară. Că doar nu în casă. Era prima zăpadă mai serioasă din iarna asta. După ce am făcut câţiva paşi, mi-am dat seama că sub zăpadă e gheaţă. Dar n-am apucat să procesez informaţia pentru că am simţit cum îmi fuge pământul de sub picioare. Oare cine l-o fi tras de sub mine?

În plină cădere mi-am adus aminte de sfatul medicului de la radio care ne recomandase să nu cădem sprijinindu-ne în mâini: risc de fractură. Doctorul ne recomanda să cădem în fund şi să avem grijă să fim gros îmbrăcaţi ca să amortizăm căderea. Aşa că mi-am tras mâinile, pe care instictiv le pregătisem să mă sprijin în cădere, şi mi-am aranjat hainele ca să-mi apăr fundul. A urmat căderea. Am stat câteva clipe să-mi revin. Nu a fost deloc uşoară, cu toate că am urmat sfatul medicului. O domnişoară ce trecea pe lângă mine s-a oferit să mă ajute să mă ridic. Am privit-o adânc în ochii ei albaştri (absolut fantastici) şi m-am ridicat imediat. Domnişoara m-a privit uimită: acum câteva clipe păream leşinat pe trotuar şi acum m-am ridicat rapid fără să am nevoie de ajutor. I-am mulţumit pentru intenţie arborând zâmbetul meu fermecător. Ne-am văzut fiecare de drumul său, eu fiind însoţit de amintirea unor priviri albastre.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s