Românii de dincolo de graniţe- o poveste din Australia

Vă prezint mai jos povestea (un fragment mai bine zis) unei românce, Elis, stabilită la Brisbane în Australia.

Elis 1

Venirea mea în Australia s-a petrecut atât de repede şi de neaşteptat că timp de 6-7 luni, nu eram sigură că voi rămâne aici şi refuzam să iau contact cu realitatea ţării în care mă aflam. Târziu am aflat că era vorba de sindromul „culture shock”. Povestea e simplă, am venit cu o viză de turist, pe care am obţinut-o relativ repede, (pentru că aveam două verişoare stabilite de prin anii ’90) şi care îmi spuneau mereu să mă mut acolo că e o ţară unde eşti tratat ca un OM indiferent din care parte a lumii vii şi ce naţionalitate, religie sau crez ai. În toţi aceşti ani, nu am luat în serios invitaţia uneia dintre verişoare (cu care încă din copilarie am avut nişte legături aparte), dar după ce criza financiară din 2008 a afectat şi România, mica mea afacere cu ţesături textile pe care o deschisesem în 1996, a resimţit din plin consecinţele acestei crize. Fără ca să dezvolt cauzele economice care mi-au pus management-ul firmei în pericol, m-am gândit să iau măsuri şi să mă decid să-mi mut activitatea economica în altă ţară europeană, unde puteam să am o siguranţă. Ţara a fost Germania, însă după câteva dificultăţi pe care le-am întâmpinat acolo, (fără ca să blamez ţara sau pe locuitorii ei a căror mit precum că „nemţii sunt reci” îl contrazic hotărât), m-am gândit să dau curs invitaţiei verişoarei mele de a mă duce în Australia. Zis şi făcut!! Am contactat-o şi am aplicat on-line pentru viza de turism pe care am obţinut-o în 10 zile cu termen de valabilitate un an de zile, cu condiţia că la fiecare trei luni să părăsesc ţara şi să mă reîntorc dacă doresc.

Elis in interior

Am fost tare bucuroasă şi nimic nu mă mai interesa în acel moment, însă nu îndrăzneam să visez la mai mult. Ştiam că nu este uşor să emigrezi în această minunată ţară, mai ales că eu nu aveam viza de studii sau de muncă care să-mi permită să emigrez acolo, dar mi-am zis că voi vedea eu ce voi face când ajung acolo, fără ca să-mi fac vreun plan anume.

Însă de data asta soarta avea să fie de partea mea. Dupa ce am parcurs toate etapele de la pregatirea plecării, călătoria, revederea celor dragi mie, admiraţia şi uimirea la tot pasul a locurilor inedite pe care le-am vizitat, iata că se întampla ceva ce nu avusesem în plan. Am cunoscut pe cineva care a ştiut să mă convingă să mă întorc în ţară în care în câteva luni voi obţine rezidenţa permanentă şi probabil un nou viitor. În ţara care m-a adoptat atât de repede (bineînţeles cu suportul celui cu care-mi împart viaţa acum), mă simt bine, însa mi-am dat seama cât de mult înseamnă România pentru mine şi că va fi greu să o înlocuiesc cu ţara în care grijile şi stress-ul au dispărut ca prin minune. România, va rămâne ţara căreia îi voi mulţumi neîncetat pentru ceea ce sunt astăzi, continuând să mă rog pentru binele ei.”

Elis in lift

 

Lasă un comentariu

Filed under literatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s