Cu ce echipe de fotbal ţin scriitorii

Am început mai demult un proiect care doreşte să facă o anchetă fotbalistică în lumea literară din România. Proiectul este în derulare şi probabil că va mai dura ceva timp până voi aduna mărturisirile a mai multora dintre scriitorii români.

Vă prezint mai jos câteva dintre mărturisirile ce le-am adunat până acum.

LUCIAN DAN TEODOROVICI

Lucian Teodorovici

„Țin cu Dinamo din copilărie, din plăcere, din mîini și din picioare, din rărunchi și din suflet, din adîncurile sms-urilor bucuroase sau înfrînte pe care ni le trimitem noi, dinamoviștii, în timpul unui meci. Am ajuns să țin în vremuri neguroase, pe cînd balaurul ieșise din peșteră și cîștigase o cupă numită a campionilor – e vorba despre Steaua și despre tristul an, din mai multe puncte de vedere, 1986. Cam pe-atunci am ales să fiu cu «ceilalți», căci prea mulți erau cu «ăștia».” (Lucian Dan Teodorovici)

Florin Irimia

Florin Irimia

Interesul meu pentru fotbalul intern se opreşte cam prin anii 90-91 când încetez să mai bat şi mingea pe maidan. Acum o sută de mii de ani însă, am fost stelist, o contaminare evidentă de la tatăl meu, situaţie clasică, bănuiesc, în familiile cu băieţi, dacă tatăl e microbist. De prin 95-96, nu mă  mai uit nici la meciurile Naţionalei, decât întâmplător şi fără emoţie. Ştiu că avem valoare dar n-avem echipă, sau că n-avem nici de una, nici de alta, sau că le avem pe amândouă dar ne dezavantajează arbitrajul. La fotbal internaţional m-am mai uitat, când eram copil ţineam cu AC Milan-ul lui Van Basten şi Ruud Gullit, mai încoace mă uitam la meciurile lui Chelsea şi Real Madrid, dar de vreo trei, patru ani am pus punct şi la capitolul acesta. Din când în când, pentru relaxare, mai joc un FIFA pe telefonul mobil, e cam ultimul lucru care mă mai ţine conectat (n-am un termen mai bun) la lumea fotbalului. În schimb, sunt destul de racordat la lumea baschetului american, la care mă uit cam de când nu mă mai uit la fotbal…

Marius Ghilezan

 marius ghilezan poli deplasare cluj

Marius Ghilezan

Echipa mea favorită este „Poli” Timişoara. De la cinci ani merg pe toate stadioanele româneşti şi străine la meciurile în care evoluează Poli (Acum e la terapie intensivă, dar ca orice nemuritor se va reface).
Poli pentru mine este singura iubire pe care nu te trădează niciodată.
Pentru că am slujit mitul „Poli” cu pasiune şi determinare, am scris primul roman sportiv de după revoluţie : “Furia”

Nota:

Ideea acestei anchete aparţine scriitorului Andrei Ruse, directorul site-ului http://www.hyperliteratura.ro.  

Lasă un comentariu

Filed under literatura, sport

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s