Misiune aproape imposibilă

Platforma

 

E dimineaţă şi marele oraş se trezeşte la viaţă. În staţii e multă lume care aşteaptă un tramvai întârziat. Întârziaţi sunt şi călătorii, se gândesc la necazurile de la serviciu. Se pregătesc cu o scuză pentru şef. Puţin mai încolo un taximetrist îşi soarbe  cafeaua de dimineaţă cu ochii după clienţi. Undeva pe o bancă un om al străzii bea ceva dintr-o sticlă. Se pare că nu prea-i place deoarece la fiecare înghiţitură se strâmbă şi se scutură ca un câine ud.
Observ toate acestea din spatele volanului, în fuga spre serviciu. Şi eu sunt întârziat şi, culmea, mă gândesc la o scuză, aşa pentru orice eventualitate. Pun frână brusc şi evit în ultimul moment un taxi ce-mi taie calea. Înjur în surdină printre dinţi, e nevastă-mea în dreapta şi nu pot să mă exprim cu litere mari. Degeaba mă grăbesc, nu pot să înaintez prea repede. În faţa mea coloana de maşini pare a fi un şarpe uriaş care se târîie încet spre vârful dealului. Ajung ghem de nervi la serviciul nevestii. O catapultez pe trotuar aproape din mers şi accelerez spre al meu. De fapt am numai intenţia să o fac pentru că nu am loc, toată străduţa este plină de automobile. Unele parcate altele care ar vrea să se deplaseze dar nu au pe unde. Departe în faţă se zăreşte o maşină a salubrităţii care staţionează pe mijlocul străzii în timp ce muncitorii descarcă containerele cu gunoi. Bineînţeles că a blocat tot traficul şi şoferii claxonează furioşi. E şi normal, întârzie la serviciu. Mare scofală şi eu am întârziat. Şi nu mă manifest zgomotos, ce rost mai are. O să ajung şi eu, când o da Domnu’. Şi aşa oamenii de la salubritate nu se sinchisesc de protestele şoferilor, îşi văd tacticoşi de treabă fără să se grăbească.
Nu ştiu cum se întâmplă dar prevăd că am să ajung târziu tocmai astăzi când aş fi vrut să ajung mai devreme, că am o căruţă de treabă. Ce zic eu o căruţă…un TIR mai bine. Mă gândesc cu groază la muntele de dosare care mă aşteaptă pe birou. Multe din ele trebuie rezolvate astăzi, altfel iar sunt tras de urechi de directorul din Centrală. Măcar de n-ar veni prea mulţi clienţi, ca să pot să-mi văd de treabă! În sfârşit se urneşte şi maşina de gunoi din stradă şi-mi pot continua drumul. Ajung în cele din urmă şi la serviciu. Sunt cu nervii aproape la pământ. Găsesc un loc de parcare pe trotuar. E bine că-i la umbră. Cobor, mă uit după maşina şefului şi constat cu bucurie că  n-a ajuns încă. Am scăpat de o discuţie neplăcută, chiar la prima oră. Când intru în biroul Daune de la firma de asigurări „Asigurarea Absolută”, bucuria îmi dispare . Clienţii deja au năvălit, chiar dacă este devreme. Îmi fac cu greu loc printre ei şi mă aşez pe scaun. Mai că-mi vine să fug unde văd cu ochii. Mă aşteaptă o zi grea.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Eu şi cu Boris, colegul meu de birou, nu ne  vedem capul de treabă. Încă de la prima oră trebuie să ne luptăm cu clienţii ce au venit cu tot felul de probleme legate de accidente. Trebuie verificate actele de la dosar, de asemenea mai trebuie făcută constatarea la maşinile avariate şi pozele de rigoare. Eu mă ocup de constatările de la automobilele accidentate, iar Boris discută cu oamenii ce au dosare mai vechi şi care aşteaptă să primescă despăgubirea.

Este o întreagă problemă cu acordarea despăgubirilor deoarece Centrala aprobă fiecare dosar şi treaba se lungeşte destul de mult, spre disperarea asiguraţilor. Nici noi inspectorii nu suntem prea bucuroşi pentru că zilnic ne certăm cu o grămadă de oameni, astfel că la sfârşitul zilei suntem terminaţi de nervi.
Tocmai când am reuşit să rezolvăm toate problemele şi biroul este liber, sună mobilul lui Boris. Este şoferul de pe platforma ce o aşteptam să vină de la centru să preia o maşină grav avariată. Directorul din Centrală hotărâse ca reparaţia să se facă la atelierul auto deţinut de patronul firmei noastre, considerând că e mai ieftin aşa, chiar dacă trebuie adăugat la costuri şi transportul dus-întors al maşinii. Observ că Boris discută aprins la telefon. Sunt curios ce se întâmplă. După ce termină convorbirea cu şoferul, Boris se uită la mine.
– Iulian, hai să-ţi zic o bombă!  Cei din Centrală ne-au trimis o maşină obişnuită de marfă care să ducă Renaultul la Centrală.
– Cum adică o maşină de marfă?
– Aşa cum ai auzit. Nu ştiu cum arată exact, dar mergem acum la service-ul „Repară tot” să vedem. I-am spus şoferului cum să ajungă acolo.
Îi lăsăm instrucţiuni Lăcrămioarei, fata care ne ajută cu problemele legate de daune, şi decolăm cu maşina de serviciu către service. Când ajungem la atelierul cu pricina, camionul este deja acolo. Mă cuprinde  ameţeala, avem de îndeplinit o misiune imposibilă. Autospeciala este pentru transportul marfurilor vrac sau paletizat, însă în nici un caz nu e pregătită pentru transportul de automobile. E drept că la partea din spate este prevăzută cu o platformă pe care se poate pune marfa pentru a fi ridicată la nivelul benei maşinii. Problema este că pe platforma respectivă nu încape nici jumătate din maşină. Unul din mecanicii de la service aduce automobilul lângă camion şi apoi ne strângem cu toţii în jurul celor două maşini. Fiecare vine cu câte o ideie, dar nici una nu rezistă la o analiză mai atentă. Unul dintre mecanici îşi aduce aminte că în apropiere se găseşte o rampă betonată care ar putea să ne ajute să introducem automobilul în autospecială. Eu şi Boris ne hotărâm pe loc : vom încerca să folosim rampa respectivă. Ne urcăm în maşini. Boris conduce automobilul avariat, iar eu vin din urmă cu maşina de serviciu. Camionul încheie convoiul. Trebuie să mergem încet pentru că autovehicolul accidentat abia se târîie.
În sfârşit ajungem la rampa respectivă. Poziţionăm mai întâi maşina mare lângă rampă. Şoferul  coboară platforma din spate şi o înclină cât îi permite mecanismul. Din păcate de la rampă până la platformă mai rămâne o distanţă destul de mare. Este imposibil să urci automobilul în camion în condiţiile respective. Ne mai trebuie ceva care să facă legătura între rampă şi platforma camionului. Privirile ne cad pe stivele de cherestea din vecinătate unde este un târg cu specific de materiale lemnoase. Mă deplasez acolo şi  intru în vorbă cu vânzătorii de cherestea, am nevoie să împrumut patru scânduri groase ca să încercăm să rezolvăm misiunea. După câteva discuţii, găsesc ceea ce am nevoie. Împreună cu Boris pun scândurile pe poziţie, câte două una peste alta. Dacă cumva se deteriorează în timpul operaţiunii, trebuie să le plătim.
Ei, acum e acum! Cine va conduce maşina avariată peste scânduri până în camion? Suntem conştienţi că există un mare risc ca să cedeze cheresteaua şi maşina să cadă. Nu este o înălţime prea mare, dar automobilul s-ar avaria suplimentar. Plus că e posibil ca şi şoferul s-o păţească.
Boris se hotărăşte să încerce el. Se aşează la volan, iar eu îl ghidez din faţă. Automobilul avariat porneşte de pe rampă, urcă pe scânduri, moment în care acestea încep să pârîie. Prin faţa ochilor îmi apare o imagine a Renaultului care se prăbuşeşte de pe scânduri. Nu e decât imaginaţia mea bogată. Boris accelerează şi introduce maşina în camion. Frânează în ultimul moment, evitând să mă facă afiş. Eu eram  lipit de peretele camionului. Adevărul e că nu prea m-am simţit bine când am văzut cum vine maşina direct spre mine.
Răsuflăm uşuraţi. Totuşi mai există o problemă. Cum să asigurăm maşina avariată ca să nu se mişte în timpul transportului. Până la urmă  găsim soluţia : vom dezumfla toate cauciucurile .
Şoferul de pe camion îşi făcu cruce când  văzu cascadoria noastră . Ne spuse că nu mai văzuse aşa ceva în viaţa lui.  Îl asigurăm că nici noi n-am mai văzut. A fost o premieră.

Nota autorului:

Fragmente dintr-un viitor roman inspirat din experienţa mea ca inspector de daune în asigurări.

Lasă un comentariu

Filed under literatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s