Despre cartea de poezii „Lumea e o pisică jigărită” de Andrei Velea

Pisica jigarita

 

În ultimul timp primesc multe cărţi (atât de poezie cât şi de proză) de la autorii care vor să ştie părerea mea despre acestea. Nu spun asta ca să mă laud, ceea ce vreau să subliniez este că e greu să fac un top al acestor cărţi.

          Trebuie să vă zic că „Lumea e o pisică jigărită”, cartea lui Andrei Velea, mi-a atras atenţia.

Cu Andrei Velea la Sibiu

 

Întâi prin titlu însă, după ce am citit-o, şi prin conţinut. Chiar eram curios cum i-a venit ideea titlului cărţii. Am găsit, undeva pe net, mărturisirea autorului:

 

„Eram în curtea unei spălătorii auto, printre maşini, detergenţi, anvelope şi gaze de eşapament, când a trecut prin faţa maşinii mele o pisică mică, neagră, fantomatică, vai de capul (şi de coada) ei. Am avut o viziune: m-am gândit că o astfel de „arătare” este un simbol al fragilităţii lumii în care trăim. Aşa s-a născut un poem de două versuri, poem care mai apoi a dat titlul cărţii „Lumea e o pisică jigărită”, a scris autorul.

 

          Cartea lui Andrei Velea este despre lumea ce ne înconjoară şi despre lumea dinăuntrul nostru. O lume populată de oamenii cei mai diverşi, de lucrurile cele mai banale, dar care capătă prin măiestria poetului străluciri magice. Este de fapt viaţa noastră de zi cu zi, dar care chiar n-aş vrea să arate ca o pisică jigărită.

 

O tentaţie căreia nu i-am rezistat

atunci când se dă o luptă în tine
între a deschide uşa sau a rămâne prizonier benevol
în pântecul cald şi parfumat al unei femei,

nu răspunde!

ţi-e chipul ei necunoscut, atingerea ei străină,
aşa că ignoră provocarea de-a înfrunta lumina

şi continuă să meditezi asupra cosmosului 
în spaţiul rotund, ideal,
cu hrană suficientă şi fără chirie

îţi poţi aduce şi o maşină de scris dacă vrei-
e visul meu să citesc opera pură,
neatinsă de păcatul originar!

îmi amintesc.
te vor tenta obiectele concrete,
acţiunea,

dar cântăreşte!-
pentru gustul fără egal al laptelui acelei femei,
tu dai puritatea nefiinţei!

          Da, n-am rezistat tentaţiei să nu inserez câteva versuri din carte.

N-am să mai insist cu aceste comentarii, poezia se citeşte cu sufletul.

Deschideţi cartea lui Andrei Velea, după ce v-aţi asigurat că aveţi şi inimele deschise către poezie!

NOTĂ:

În fotografia de mai sus sunt alături de Andrei Velea la Sibiu, în tabăra de poezie Artgothica.

 

 

Lasă un comentariu

Filed under literatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s