Caragiale trăieşte!

Da, neicuşorilor, e adevărat! Caragiale trăieşte…să-mi sară ochii din cap dacă vă mint! M-am întalnit cu el la o bere la restaurantul din colţ. Tocmai intrasem în local şi-mi căutam un loc la o masă (în mod inexplicabil restaurantul era bucşit de lume), când ce să vezi? La o masă de două persoane de lângă geam şedea însuşi Caragiale. Păi se putea să nu-l recunosc, dragilor? Celalalt scaun era liber, mă rog, gol. Mă apropii, salut şi întreb dacă pot lua loc. Domnul Caragiale îmi zâmbeşte şi mă invită cu un semn să iau loc. Mă uit după ospătar ca să comand şi eu o bere, timp în care observ că maestrul tocmai îşi termina de băut halba.
– Maestre, mai serviţi una? îl întreb eu. Fac cinste!
– Stimabile domn, tocmai intenţionam să plec, dar nu pot să răspund cu refuz la amabila dumitale ofertă!
– Băiete, două halbe! fac eu comanda bucuros că pot să mai întârzii la o parolă cu maestrul Caragiale.
Începem să discutăm despre vremea ploioasă din această primăvară, despre scumpiri şi despre nenorocirile ce se abat zi de zi pe capul românului. Între timp vine şi ospătarul cu berile şi, după ce gustăm din halbe, trecem să vorbim despre politică. Şi pas dacă pot să mai ţin piept maestrului care s-a pornit într-o tiradă la adresa politicienilor actuali. Îmi vorbeşte despre Caţavencu care a luat cuvântul în Parlament (să mor dacă nu l-am vazut şi eu!) şi a înfierat puterea căreia nu-i pasă de tărişoara noastră România, aşa cum îi pasă lui. Mi-a vorbit şi despre Trahanache care a încercat să calmeze lucrurile, dar mai rău le-a aprins. Şi acuma, după ce l-am auzit vorbind pe maestru, mi-am adus aminte că l-am văzut şi eu pe jupân Trahanache în prezidiu. Ce să mai vorbim despre Tipătescu care şi el este îngrijorat că opoziţia târăşte România în haos, facând referire la Brânzovenescu şi Farfuridi care s-au aliat numai pentru a răsturna puterea. Am vorbit şi despre coana Joiţica care veghează ca totul să fie aşa cum hotărăşte conu Tipătescu.
Discuţia a fost tot mai încinsă şi maestrul a mai comandat (pentru că a zis că e rândul lui) un rând de beri. Ce să vă mai spun, din bere-n bere şi din discuţie-n discuţie am constatat la un moment dat că vorbesc singur. Maestrul plecase şi eu nici nu-mi luasem la revedere de la el. Firar al dracului de băutură cum îţi ia minţile câte-odată! Iaca cum am ratat ocazia de a lua numărul de telefon al maestrului ca să mai stabilim o altă întâlnire! Acuma cine o să mă creadă că am băut bere cu însuşi Caragiale? Voi mă credeţi, neicuşorilor? Parol deoneor(sic!) că nu vă mint!

Sponsor Berea Nenea Iancu.