La cumpărături

Îmi place să fac cumpărături şi de aceea nevastă-mea „profită” de mine şi mă trimite mereu  la supermarket. Nu zic că nu cumpără şi ea din când în când, dar pentru soţie e mai greu să care bagajele pentru că nu merge cu maşina. Nu are carnet de conducere.  Eu în schimb am, aşa că am cu ce să car cumpărăturile.

Dar am divagat puţin, altceva doream să vă zic. Intr-o zi de week-end am ieşit la cumpărături la un supermarket (nu spun care ca să nu-i fac reclamă şi să mă amendeze CNA-ul, deşi nu ştiu dacă are treabă şi cu blogurile). M-am chinuit să găsesc un loc de parcare şi cu chiu cu vai abia am reuşit să parchez undeva în margine de tot. „Are lumea bani, deşi e criză”-mă gândesc eu, privind automobilele ce mă înconjoară din toate părţile. Intru înăuntru împingând un cărucior gol. Mă uit la cei ce se îndreaptă spre ieşire şi constat că nu au chiar aşa de mulţi bani pentru că au cărucioarele mai mult goale. Unii nici nu au cărucioare, se pare că au venit doar în vizită ca la muzeu. Intru în autoservire şi îmi scot lista din cupărături ca să-mi pot face traseul printre rafturi. Încep să fac slalom printre cărucioarele lăsate care mai de care în tot felul de poziţii indecente, în special pe mijlocul culoarului, astfel încât să nu mai poată trece nimeni pe acolo. Ajung în sfârşit la primul raft de pe traseul cumpărăturilor mele şi încep să studiez oferta. În spatele meu aud pe cineva înjurând în gura mare în momentul când vede preţul la ulei: „Dum…mamii lor de hoţi! Au făcut uleiul şapte lei! Să-i ia dracu’ pe toţi!” – cam aşa vorbea omul cu pricina. Mă uit la el şi văd un cetăţean ce pare normal îmbrăcat şi care are un aspect relativ plăcut. „ O fi înebunit săracul”-îmi spun eu în gând şi plec mai departe. La raionul cu dulciuri studiez oferta la zahăr, dar nu am timp prea mult pentru că un alt domn începe să vorbescă şi el cu voce tare.”Ia uitaţi-vă cât au făcut zahărul ticăloşii!”- se adresează acesta către mine. Mă uit şi văd că este 5,50 Lei kilogramul. Acum o săptămână era „numai” 5,20. Cetăţeanul respectiv nu mai stă la discuţii. Pleacă dând din mâini şi înjurând, ce-i drept printre dinţi.Ajung şi la standul cu legume şi încep să pun în pungă  cartofii aleşi din ladă. Lângă mine apare o doamnă care începe şi ea să vorbească în gura mare: „Ia uite au facut cartofii trei lei! Mama lor de hoţi!”. Mă uit mai atent la doamna respectivă şi, din exterior cel puţin, nu pare deraiată de pe linie. Oare a izbucnit o nouă epidemie, de nebunie din cauză de preţuri, şi eu n-am aflat? Plec mai departe şi-mi fac rapid restul de cumpărături, uitându-mă cu atenţie la persoanele cu care mă intersectez şi fiind pregătit să fug dacă ar fi apărut manifestări de nebunie spontană. Am ajuns să trăim vremuri grele, nici cumpărături nu mai poţi face în linişte!

1 comentariu

Filed under economic

One response to “La cumpărături

  1. nicolina petrov

    Sunt mai mult ca sigura ca doamnele faceau cele mai zgomotoase comentarii, de obicei ele sunt supuse calculelor, cand e vorba de scumpiri.Si chiar au dreptate; in fiecare zi se mai majoreaza cateva preturi!!!!!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s