Poezia Ameliei Stănescu

Cu ocazia Taberei de poezie Artgothica de la Sibiu din această vară am avut ocazia s-o cunosc pe Amelia Stănescu, o poetă cu experienţă bine conturată.

Dar am s-o las chiar pe autoare să ne spună câteva cuvinte:

 

 

Amelia Stănescu:

« Les mains dans les poches de la poésie

Mi-am amintit că există Poezia prin clasa a 2-a. Atunci totul era verde şi păsările zburau în voie din ambele sensuri.

Dacă nu s-ar fi întâmplat să fiu printre Căutătorii de cuvinte (debut editorial) în ultimul an de liceu (1993), poate aş fi îmbrăţişat o carieră exactă, o realitate în grafic… Dar am ales Filologia şi gustul ei dulce, potenţat de poezie. Au urmat volumele Doar mie mi-e frică (1999), Versuri/ Gedichte (1999), Poeme/ Poemi (2001), Exaltata juxta aquas (2004), Mecanica firii (2005).

Aerul era prea strâmt şi tăcerea ne curgea pe umeri în valuri. În interiorul cordului, într-o cameră răvăşită de aşteptare, s-a adunat ploaia. Şi îmi inundă de atunci aşternuturile (Couvertures de pluie/Aşternuturi de ploaie, 2012)…”

Am citit doar ultimele două volume de poezie ale poetei şi am fost răpit de frumuseţea versurilor. Autoarea foloseşte cuvinte simple, fără să forţeze construcţii pretenţioase, dar reuşeşte să atingă locul cel mai adânc din suflet.

 

Am să exemplific cu câteva versuri din „Mecanica firii”:

 

 

 

sunt atât de singură

 

încât

 

îmi aud respiraţia

 

 

 

lovind

 

versuri scise demult

 

 

 

piciorele

 

alunecă

 

în cizma pământului

 

ca într-un clopot

 

bătrân

 

întors spre zenit.

 

 

 

 

 

sau

 

 

 

ajunsesem

 

să văd prin ochii tăi castanii

 

atât de clar

 

încât

 

nu mă mai recunoşteam

 

 

 

cărările

 

palmei mele

 

au continuat drumul tău

 

 

 

inima-mi obosită

 

o vedeam

 

în spatele paşilor tăi

 

 

 

A doua carte de poezie a Ameliei Stănescu, „Aşternuturi de ploaie/Couvertures de pluie”, este mai elaborată şi se observă evoluţia în creştere a autoarei. Acest volum mi-a produs o mare bucurie pentru că este şi în limba franceză, pentru care eu am o preţuire specială.

 

Dar să lăsăm poezia să vorbească!

 

 

 

Femeia în cultură

 

 

 

Femeia în cultură este întotdeauna

 

femeia în cultura cuiva

 

un chist subcutanat în muşchiul de brad al fricii

 

este cerul de după lentilă

 

deformat

 

prin ploaie îşi adună penelurile

 

şi le zgârie de un zid- un graffitti cu sânge

 

este sudoarea unui artist după ce a sculptat

 

gura tăcerii

 

în vene ne curge şi ne pompează de ţărm

 

malurile

 

şi pleacă

 

acolo unde e ea, nu e nimeni

 

şi nu mai e loc

 

pentru vorbe.

 

 

 

Şi câteva versuri în franceză:

 

 

 

Mille bras me serrent

 

sur mon corps mille noms

 

ont refoule leur sourire

 

des rides, des tags

 

quelques heures nous separent de la lumiere

 

de la moitie dans quelque train

 

de la tentation.

 

 

 

Sper că v-am făcut deja curioşi!

 

Poezia Ameliei Stănescu vă aşteaptă să vă cuprindă în braţele ei.

 

 

 

3 comentarii

Filed under literatura

3 responses to “Poezia Ameliei Stănescu

  1. Imi plac poeziile autoarei, cu atat mai mult ca, a trecut prin mana unui specialis ca d_l Iulian Sirbu! Felicitari si mult succes!

  2. calinescu maria

    felicitari poetei, felicitari d-le Iulian, pentru ceea ce faci,mult succes!!!

  3. Sper ca vremea rea sa nu impiedice ajungerea Ameliei Stanescu la Iasi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s