Căldură mare!

Am ajuns devreme la serviciu, la sucursala firmei de asigurări „Asigurarea absolută”,  cu gândul să mai lucrez la mormanul de dosare ce-l am pe birou. E cald încă de dimineaţă. E iulie , aşa că e normal să fie caniculă. Deşi parcă e prea cald. Nu e decât ora şapte dimineaţa şi deja sunt 23 °C . Şi ca un făcut, tocmai acum s-a defectat şi aerul condiţionat în biroul Daune unde îmi fac veacul.

Las uşa deschisă la birou ca să mai  vină ceva răcoare din biroul de alături. Acolo funcţionează aerul condiţionat.  Deschid un dosar şi mă apuc de treabă. Sper să nu mă asalteze clienţii şi să pot rezolva cât mai multe dosare. Oricum până la opt, când se deschide sucursala, pot să-mi văd liniştit de treabă. Sunt mulţumit cum merg treburile. Teancul de dosare a scăzut vizibil. E ora opt şi jumătate şi încă n-a venit niciun client! Spre deosebire de colegii de la asigurări, care vor să aibe cât mai mulţi clienţi, noi cei de la Daune ne dorim să avem cât mai puţini clienţi care să ne ceară plata daunelor. Aşa că e normal să mă bucur când văd că nu mă deranjează niciun client.

Pe la nouă fără zece, un domn îmbrăcat la costum îşi face apariţia în cadrul uşii. Nu spune nimic. Stă în uşă şi se uită insistent la mine. Închid dosarul la care lucrez şi-l invit înăuntru şi-i fac semn să ia loc pe scaun.

– Bună ziua! spune el cu o voce tăioasă, adresându-se dulapului de lângă mine, în timp ce se aşează pe scaun. Vreau să vorbesc cu domnul Boris!

– Din păcate colegul meu, Boris, este la Centrul de daune, îl informez eu. Astăzi deschide dosare.

Domnul se uită la mine de parcă aş fi vorbit în chineză. Când mă gândesc să-i repet ce tocmai i-am spus, se ridică de pe scaun şi îşi scoate haina.

– Se poate? întreabă el, arătându-şi intenţia de a o pune pe spătar.

Îi arăt cuierul de pe perete.

– Puteţi să o puneţi în cuier.

Omul îşi agaţă haina la cuier, după care se întoarce spre mine.

– E groaznic de cald astazi !

Dau din cap a aprobare.

– Dacă nu vă supăraţi, nu aveţi nişte apă? mă întreabă el. Mi-e groaznic de sete.

Mă ridic de la birou, iau un pahar de unică folosinţă şi-l umplu cu apă rece de la dozatorul ce-l avem în birou. Îl pun pe birou în dreptul clientului meu. Acesta îl ia imediat şi îl dă peste cap. După care îşi şterge gura cu dosul mâinii.

– Mulţumesc mult! Mi-e al dracului de sete!

– Spuneaţi că aveţi treabă cu colegul meu, încerc eu să reînod discuţia.

– Da, aş fi vrut să discut câteva chestiuni cu dumnealui. Dacă vă mai rog să-mi mai daţi un pahar cu apă, sper că n-o să vă supăraţi.

Ei, cum o să mă supăr, luate-ar dracu’! zic eu în gând, în timp ce-i zâmbesc cât pot eu de frumos. Îi aduc alt pahar cu apă pe care îl dă imediat peste cap. Pe cinstea mea, am impresia că am intrat într-una din schiţele lui Caragiale.

Merg şi-mi pun şi eu un pahar cu apă rece. Când mă aşez din nou pe scaun, observ că musafirul meu ( nepoftit) şi-a scos batista şi se şterge de transpiraţie.

Ăsta măcar are batista lui, îmi spun eu amintindu-mi din nou de scrierea lui Caragiale.

– Aveţi dosar deschis la noi? îl întreb eu, sperând să termin mai repede discuţia ca să-mi văd apoi de treabă.

– Ce dosar?

– Dosar de daune.

– Cum adică?

– Păi, aţi avut un accident? V-a lovit un asigurat de-al nostru?

– De ce să am accident? N-am avut niciun accident!

Omuleţul din faţa mea începe să mă enerveze. Pare căzut din Lună.

– Atunci ce treabă aveţi cu colegul meu?

– Da’ ce vă interesează pe dumneavoastră? E treaba mea şi a lui.

Îmi înfing unghiile în braţul de la scaun şi mă stăpânesc să nu-i spun vreo două, aşa fără perdea.

– Eu vă întreb ca să văd dacă vă pot ajuta, având în vedere că nu e colegul.

– Aaa…aşa? Eu ştiu dacă mă puteţi ajuta? Vă mai rog, dacă se poate, încă un pahar cu apă! Mă scuzaţi dar mor de sete! Canicula asta mă omoară!

Mă ridic şi merg să-i mai aduc încă un pahar cu apă. Dacă pe el îl omoară canicula, pe mine mă omoară chiar el. Dacă mai stă mult, nu ştiu ce se întâmplă.

Îi aduc apa pe care o bea pe nerăsuflate.

– Dar colegul nu mai vine astăzi pe aici? mă întreabă el.

– Vine, dar mai târziu.

– Cât de târziu?

– Cam pe la trei jumate’.

– Aşa deci, pe la trei jumate’….

– Se poate să vină şi mai târziu, depinde cât de aglomerat este.

– Păi mai e mult până atunci. Nu pot să-l aştept.

– De aia vă ziceam să-mi spuneţi mie despre ce e vorba, poate pot eu să vă rezolv.

– Eu ştiu? Aş vrea să discut cu el mai bine. Am să-i dau un telefon şi mă-nţeleg eu cu el.

– Păi era mai bine dacă-i dădeaţi telefon înainte să veniţi aici.

– Nu-i problemă că tot aveam drum pe aici şi nici nu mă grăbesc.

Poate că tu nu te grăbeşti, dar unii mai au treabă, zic eu în gând.

– Dacă nu vă supăraţi, mai daţi-mi un pahar cu apă. E groaznic de cald şi aici la dumneavoastră, zice clientul meu în timp ce se şterge cu batista.

Simt că o iau razna, dar mă stăpânesc cu greu. Îi aduc paharul cu apă şi îmi mai aduc şi mie unul. Tipul dă paharul peste cap şi se ridică. Îşi ia haina din cuier şi-mi spune:

– Păi eu cred că am să plec. Nu pot să mai aştept, mai ales că e al dracului de cald aici. De ce nu daţi drumu’ la aerul condiţionat?

Îmi vine să-l strâng de gât, dar îmi pun frână cu greu. Se apucă acum să-mi facă şi morală!

– Domnul meu, aerul condiţionat e defect. De aia nu i-am dat drumu’. Am vorbit să vină să-l repare, dar văd că întîrzie cei de la service.

– Aha, de aia nu merge! Păi eu cred că am să mai trec şi mâine pe aici.

– Ar fi bine să-i daţi un telefon colegului şi să stabiliţi o oră, că s-ar putea iar să nu-l găsiţi.

Şi să staţi iar pe capul meu, completez eu în gând.

– Daaa, aşa am să fac. Păi acum am să plec. O rugăminte mai am la dumneavoastră: un pahar cu apă, dacă se mai poate.

Simt că iau foc. Noroc că intră colega mea Lăcrămioara care se oferă să-l servească ea, că nu ştiu ce s-ar fi întâmplat.

Omul îşi bea paharul şi iese în viteză din birou. Îmi închipui că arăt foarte periculos la ce nervi am în mine! Lăcrămioara şi-a dat seama că sunt tensionat şi mă lasă în pace să-mi revin.

Ce cald poate să fie! Şi meseriaşii de la firmă nu mai vin să repare aerul condiţionat….

 

Lasă un comentariu

Filed under literatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s