La terasă

E în plină desfăşurare Campionatul European de fotbal. Şi pentru că duminică seara se anunţau meciuri tari, am convenit cu mai mulţi prieteni să vedem meciurile la terasă.  Avem mai multe astfel de stabilimente în cartier, aşa că nu e o problemă să găseşti locuri. Am stabilit să ne întâlnim ceva mai devreme pentru a putea ocupa o masă cu vedere cât mai bună la unul din ecranele pe care urma să se proiecteze meciul.

Când am ajuns la terasă, prietenii mei erau deja instalaţi cu câte o bere în faţă, cu alcool sau fără, după caz. Am comandat şi eu o bere.  Discuţiile erau  deja încinse şi fiecare avea pronosticul lui. Am privit în jur, încercând să intru în atmosferă. Aproape toate mesele erau ocupate. Unul din amicii mei era însă nemulţumit de poziţia mesei noastre faţă de cele trei ecrane pecare urma sa urmărim meciul. Nu se vedea bine, considera el, deşi el fusese primul şi alesese masa.  Nu se punea problema să ne mutăm la altă masă, pentru că nu mai aveam unde. Mario (aşa îl cheamă pe amicul la care am făcut referire) ne spuse că se duce până la terasa de alături să vadă dacă nu sunt locuri mai bune. Noi am continuat discuţia, bine stropită cu bere. Mergea bine berea rece pentru că, deşi era noapte, afară era încă destul de cald.

Apăru şi Mario, un pic agitat, şi ne spuse să ne mutăm pe terasa de alături unde meciul e proiectat pe un ecran mare şi se vede mult mai bine. Am plătit consumaţia şi ne-am grăbit să ne mutăm. Meciul (de fapt meciurile-că erau două) urma să înceapă din clipă-n clipă. Am găsit o masă liberă de unde aveam vedere bună spre ambele ecrane: pe unul era difuzat un meci şi pe altul celălalt meci. Am comandat alt rând de beri. Numai Mario a comandat o limonadă, dincolo băuse bere fără alcool. Au început şi meciurile, dar atenţia noastră era îndreptată mai mult spre unul dintre ele. Mario era însă tot nemulţumit de cum se vedea meciul. Considera că tot nu suntem destul de aproape. Aşa că, atunci când se eliberă o masă în faţa noastră, amicul nostru se şi mută acolo. L-am urmat şi noi, deşi eram mulţumiţi de cum vedeam şi de la masa cealaltă. Meciul era foarte interesant cu multe faze de poartă, berea era rece şi bună. Ce mai, condiţii foarte bune.  Numai Mario nu părea mulţumit. Tot nu era mulţumit de unghiul din care vedea meciul.

La pauză se mai eliberă o masă şi mai aproape de ecran. Mario sări imediat de pe scaun şi se mută la masa respectivă, făcându-ne semne disperate să venim şi noi. N-aveam ce face, nu puteam să-l lăsăm singur, aşa că ne-am mutat şi noi. Chelneriţa care ne servise şi care nu văzuse mişcarea noastră, intrase în panică, crezând că plecasem fără să plătim. I-am făcut semne ca să ne localizeze şi să se liniştească. Şi am mai comandat un rând de beri, respectiv o limonadă pentru Mario. L-am întrebat dacă e mulţumit de noua locaţie. A dat din cap, dar nu părea prea convins. Acuma nici nu mai aveam unde să ne mutăm, doar dacă ne-am fi lipit de ecran. Totul s-a terminat cu bine pentru că echipele cu care ţineam au învins. M-am întors acasă unde nevastă-mea era şi ea foarte mulţumită pentru că putuse să urmărească filmele ei preferate fără s-o mai deranjez eu cu meciurile.

Totul e bine când se termină cu bine! Meciurile din seara asta am să le urmăresc însă acasă. Nu am chef să mai repet sportul de aseară şi să schimb masă după masă.

Lasă un comentariu

Filed under literatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s