Un cadou pentru copii

Astăzi este ziua copiilor! Să ne traiască şi să fie fericiţi!

Am şi eu un mic dar pentru copii, o povestire din ciclul „Amintiri din copilăria copiilor mei”.

 

Pentru prima dată la mare

 

Bătrâna Dacie rula cu viteză potrivită către mare. Înăuntru erau părinţii şi cei doi copii: Andra de şase ani şi mezinul familiei Alex care avea doi ani. Cu toţii erau nerăbdători să ajungă la Mamaia, destinaţia călătoriei lor. Trei din membrii familiei mai fuseseră în urmă cu trei ani pe litoral, dar pentru băiat era o premieră. Nu prea îi era lui clar ce-i aia Marea Neagră. Îi întrebase pe părinţi dacă nu se va face negru atunci cand va intra în apa mării. Primi asigurări că nu va păţi nimic şi că apa nu e chiar neagră aşa cum îi este numele.

Ajunseră până la urmă la Mamaia. Tatăl parcă maşina în faţa hotelului unde aveau rezervare. Cazarea nu le luă mult timp, pentru că se hotărâră să locuiască la parter. Nu mai erau camere libere decât la parter şi la ultimul etaj. Preferară parterul pentru că era mai uşor pentru copii. Nu mai aveau nevoie să folosească liftul.

Copiii erau nerăbdători, vroiau să vadă marea. Se schimbară cu toţii, maturi şi prichindei, în costumele de baie, puseră într-un coş special de plajă restul mărunţişurilor de care mai aveau nevoie şi plecară spre faleza care era la o zvârlitură de băţ de hotel. Intrară pe nisip şi Alex făcu ochii mari când văzu apa. Era cea mai mare apă pe care o întâlnise în viaţa lui. Părinţii şi sora începură să amenajeze locul unde urmau să stea la plajă: întinseră un cearşaf şi un prosop şi le fixară cu papucii din picioare. Se dezbrăcară şi rămaseră în costumele de baie. Tatăl plecă cu cei doi copii în apă, în timp ce mama rămase pe cearşaf să păzească lucrurile. Deşi era pentru prima dată faţă-n faţă cu Marea Neagră, Alex se aruncă în apă fără nicio reţinere. Tatăl lui avea grijă să-l ţină de mână, mai ales că erau valuri mărişoare, în special pentru o gâgâlice de doi ani. Andra rămase mai în urmă şi intră mai prudent în apă, avea deja experienţa unei vacanţe la mare.

Băiatul se distră copios în apă şi nu mai vroia să iasă afară oricât insistă tatăl lui. Văzând că nu reuşeşte să-l convingă, îl luă pe sus şi-l duse pe cearşaf. Nu vă mai spun ce proteste şi ce ţipete se auziră pe plajă. Toată lumea din vecinătate îşi întoarse privirea spre puştiul care vocifera violent pentru că fusese „răpit” din mare . Se linişti numai când i se promise că a doua zi va sta mai mult în apă.

În zilele ce urmară, Alex se bălăci pe săturate. De fapt stătu mai mult în mare, nici nu vroia să audă de plajă. Se simţea ca peştele în apă şi nu-l deranjau valurile care se izbeau de el.

Dar această stare de lucruri se schimbă radical după câteva zile. Părinţii nu-şi dădură seama ce s-a întâmplat, dar dintr-o dată Alex nu mai vru să intre în apă. Ba chiar mai mult, nu mai era de acord nici măcar să se dezbrace de halatul de baie cu care venea la plajă. Timp de o săptămână cât mai dură vacanţa lor, băiatul nu mai intră deloc în apă şi nu se mai dezbrăcă de haine ca să facă măcar plajă.

Tatăl său îl întrebă ce a păţit şi băiatul îi spuse că a venit un val rău şi i-a intrat în gură. Oricât de cald era afară el stătea înfofolit în halatul lui şi se juca în nisip. Văzând aceasta şi vremea se supără şi, deşi era august, deveni morocănoasă şi rece. Parcă era toamnă.

 

Epilog

După câţiva ani când au revenit pe litoral, Alex era cu totul schimbat. Nu se mai temea de apă şi chiar a învăţat să înoate.

 

Lasă un comentariu

Filed under literatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s