Plimbare spre infinit

Merg pe stradă cu pas lejer. Aş putea spune că mă plimb. Aproape am uitat cum e să te plimbi aşa fără un scop precis. De obicei sunt în viteză, mereu mă grăbesc să ajung undeva, să realizez ceva într-un timp cât mai scurt.

Astăzi doar mă târîi încet pe asfaltul încins de căldura verii. E foarte cald şi vara abia a început. Oare ce-o să ne mai aştepte în lunile ce urmează? Mă uit în vitrine şi lucrurile mi se par străine deşi chiar ieri am trecut pe aici, dar cu maşina. Din goana automobilului lucrurile îşi pierd conturul şi aproape nu mai vezi decat strada, semnele de circulaţie, semafoarele şi celelalte maşini. Parcă ai merge printr-un tunel.

Acum când sunt un simplu pieton, toate îmi par altfel: oamenii ce trec pe lângă mine, clădirile ce se înşiră de o parte şi de alta. Până şi strada pe care o cunosc atât de bine parcă e alta. Încerc să mă bucur de fiecare imagine pe care o văd.

Si aşa, derulând cadru cu cadru, merg în pas de plimbare spre o destinaţie neclară…undeva spre infinit.

Lasă un comentariu

Filed under literatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s