Petrecere cu final neaşteptat

Vorbisem cu John să ne adunăm la el vineri seara. Eram un grup de 20-25 de prieteni, aici incluzând şi partenerele ocazionale cu care umblam. Numărul lor varia şi de aia grupul nostru nu avea un format bine definit. De fapt eram zece prieteni buni încă din liceu, unii chiar din clasa întâi, aşa cum eram eu cu John. Dădeam petreceri săptămânal, prin rotaţie la fiecare dintre noi. Căutam să scăpăm de stresul din cursul săptămânii. De obicei întâlnirile astea se întâmplau sâmbătă după-amiaza şi se întindeau până duminică la prânz. Dar tura asta am hotărât să profităm de faptul că toţi eram liberi sâmbătă ( se mai întâmplă şi minuni din astea câteodată) şi am zis să facem petrecerea vineri noaptea.

Am reuşit să-mi termin relativ devreme treburile la scârbici şi pe la cinci după masă eram deja acasă. Jojo, gagica mea de la momentul respectiv, era şi ea acasă (de vreo trei luni se mutase la mine). Ne-am pregătit rapid , şi când zic asta mă refer la mine care am fost gata într-un sfert de oră, pentru că partenerei mele pregătirile i-au luat triplu. La şase şi jumate’ eram la John. Primii, dacă le excludeam pe cele două partenere ale gazdei. Nu ştiu cum făcea amicul meu, dar tot timpul avea cel puţin două fete pe lângă el. Erau perioade când era simultan şi cu trei sau chiar patru. Mă miram că tipele respective acceptau situaţia şi nu se luau la păruit. E drept că omul dispunea de mălai serios, avea un serviciu pentru care îl invidiam pe faţă şi fără ocolişuri. Am lăsat fetele la bucătărie să pregătească ceva de potol, uşor, de seară şi eu cu John am plecat să cumpărăm de băut. De fapt mai era nevoie numai de bere şi nişte suc. Tărie şi apa minerală  se găsea tot timpul în stoc la prietenul meu, avea el nişte colaboratori care-l aprovizionau periodic. Am ajuns la supermarket şi am luat cantitatea normală de bere şi suc. Aveam deja cantitatea standard stabilită, astfel încât să ne ajungă până a doua zi. Ne-am întors încărcaţi la locul petrecerii. Am nimerit tocmai bine. I-am prins pe Ţeţe şi Piticu’ care tocmai ajunseseră. I-am pus şi pe ei să care baxuri până la etajul patru unde locuia John. Păi, numai la băut să dea năvală? Să mai pună mâna şi la cărat. Tot timpul mi-a plăcut scara în spirală de la blocul prietenului meu. Locuia într-o clădire veche care avea câte un apartament pe fiecare palier. Era cea mai înaltă clădire de pe stradă, asta dacă excludeam blocul de birouri ce răsărise chiar în capătul ei.

Dar văd că am divagat puţin. Când am ajuns sus am constat că ajunsese şi Butoi cu partenera sa. Îl poreclisem aşa pentru că era foarte gras şi chiar aducea cu un butoi, cu picioare. Am hotărât să începem deja party-ul, cei ce întârziau urmând să ni se alăture din mers. Ne-am umplut paharele cu prietenul nostru Jack Daniel’s şi am început să ne relaxăm. Mai târziu au venit şi restul, ba chiar mai mult decât restul. Noi convenisem că fiecare dintre noi poate aduce câte un invitat sau invitată în plus la petrecerile astea, tocmai pentru o mai mare varietate. Dar se pare că în acea vinere, o mare parte dintre amicii noştri veniseră însoţiţi şi de alţi amici sau amice. Aşa că se făcuse aglomeraţie mare la John, chiar daca livingul acestuia era uriaş. Până la urmă s-a găsit loc pentru toată lumea. Problema era alta. Berea care curgea valuri (era cald şi toţi o preferau) era pe terminate. Eu şi gazda nu ne aşteptasem la un aşa aflux de lume şi cumpărasem o cantitate rezonabilă, dar care nu făcea faţă consumului. Ei, şi a venit momentul fatidic când s-a terminat berea. Şi nu era decat unşpe’ jumate’. Mai aveam încă de petrecut. John, în calitate de gazdă, luă iniţiativa să meargă să mai cumpere nişte bere de la un magazin din apropiere care era deschis non-stop. Dar, fiind bine ameţit, amicul meu propuse să coboare jos cu schiurile. Zis şi făcut! El, Ţeţe şi Gore s-au echipat cu schiurile şi şi-au dat drumu’ pe scări. Numai că la etajul unu s-au ciocnit de o vecină pe care o apucase tocmai atunci să ducă gunoiul. Ciocnirea a fost destul de nasoală, mai ales pentru doamna respectivă care avea şi o vârstă, cum să o spun mai politicos, destul de coaptă.

Am sărit cu toţii în ajutorul vecinii. Se pare că-şi pierduse cunoştinţa. Dar în rest nu parea prea demolată. Am dat telefon la salvare. Medicul de pe ambulanţă a costatat că ar avea şi o luxaţie. Mai preocupant era că încă nu era conştientă. Salvarea a luat-o pe babă la spital, iar noi am rămas cam abătuţi. Petrecerea s-a spart brusc. Au început să plece care mai de care, găsind nişte scuze de tot rahatul. Am rămas numai eu cu John, cu Gore şi cu Ţeţe şi bineînţeles cu prietenele noastre. Eram cu toţii turtiţi, gândidu-ne la cât de grav o fi bătrâna.

După ce ne-am mai revenit din beţie, ne-am urcat în maşina lui John şi-am tăiat-o la spital. Pe fete le-am lăsat acasă. Am ajuns la spital şi am întrebat la recepţie despre pacienta cu pricina. Am fost îndrumaţi către o rezervă. Am mers rapid acolo, dar nu era niciun pacient acolo. Patul era aranjat şi nu se vedea nicio urma. Ne-a trecut un fior prin inimă.

– La dracu’! Să vezi că baba a dat colţul! a zis John, lăsându-se moale jos.

Ce să mai discutăm, eram toţi turtiţi. Nici nu ştiam ce să facem. Tocmai atunci îşi face apariţia o asistentă. Ţeţe o întrebă despre pacienta noastră.

– Aaaa, bătrânica cu luxaţia la picior. Păi i-a fost pus piciorul în gips şi apoi a fost mutată la psihiatrie. Se pare că nu prea e în toate minţile. Zicea că a fost lovită de nişte schiori.

Ne-am uitat unii la alţii şi am izbucnit în râs. Asistenta s-a uitat uluită la noi, aşa că am tăiat-o de acolo cât mai repede, nu de alta dar nu am fi vrut să ajungem şi noi la nebuni.

© 2012 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Lasă un comentariu

Filed under literatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s