Bucătăria scrisului

Stau în faţa monitorului. Mă uit la pagina goală. Virtuală, desigur. Pagina, la ea mă refer. Vreau să scriu o povestire şi inspiraţia mi-a dispărut. Am o idee care acum o oră mi se părea grozavă. Acum nu mi se mai pare. Ba chiar mi se pare nasoală.

Şi totuşi  sunt pregătit să scriu. Ard de dorinţă chiar. Numai că inspiraţia se încăpăţânează să nu vină. Mă uit prin biblioteca de lângă birou. Nu caut o carte. Caut agenda unde îmi notez idei pentru scrieri. E cazul să apelez la ele. La ideile ce mi-au venit pe când nu eram pregătit să scriu. Acum sunt pregătit, dar nu am idei. Unde naiba e agenda aia afurisită?

În cele din urmă îmi aduc aminte că am lăsat-o în altă cameră. E bine totuşi. E bine că mai am o urmă de ţinere de minte. Ia să vedem despre ce putem scrie. Aaaa, da! Am aici o idee de povestire despre întâlnirea cu moartea. Cam funebru, spuneţi voi! Ei nu e chiar aşa, pentru că va fi în notă comică. Îmi place să scriu chestii pline de umor. Care să te facă să râzi. Să râzi de mori. Iar am intrat într-o pasă funebră.

Păi mă gândesc că moartea, de fapt MOARTEA, să nu fie aşa fioroasă cum ne-o imaginăm majoritatea. Să fie mai simpatică. Şi nici nu e nevoie să fie femeie. Poate să fie bărbat. Şi pe bărbat să-l chemeeee….ăăăă…Vasile. De ce aşa? Păi ăsta-i primul nume ce mi-a venit în minte. Şi Vasile ăsta (adică Moartea) să arate ca un om normal, să îi placă şi un pahar de alcool. De tărie. Să fie îmbrăcat ca mine şi ca tine. Ei, aşa parcă e mai uşor să mori!

Hai că sunt în cărţi! Mi-a revenit inspiraţia. Ia să-i găsesc un titlu la toată aiureala asta! Păi, Vasile o să vină seara. Că e mai spectaculos aşa. Plus că peste zi lumea mai e pe la serviciu. Parcă nu mi-ar plăcea să mor la serviciu…tot mai bine e acasă, cu tot confortul. Am să-i pun titlul: „Ghici cine vine la cină”. Acuma numai să nu creadă lumea că mă refer la filmul cu acelaşi titlu. Păi atunci am să adaug la titlu şi următoarea chestie:” nu e vorba de celebrul film”. Asta ca să fie clar.

Şi chiar am scris povestirea cu pricina. Dacă nu mă credeţi, uitaţi-vă pe blogul meu!

© 2012 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Lasă un comentariu

Filed under literatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s