Cumpărături în ziua de marţi 13

Tocmai îmi terminasem treburile la serviciu. Trebuia însă să fac un ocol pe la supermarket să mai fac nişte cumpărături. Aveam o mică listă de la nevastă-mea. Mă sunase şi mama soacră să mă roage să-i cumpăr detergent pentru maşina de spălat. Zece kile a zis că-i ajung.

Ajung la magazin. Nu iau cărucior. N-aveam prea multe de luat. Detergentul oricum urma să-l duc în mână. Îmi iau un coş de la intrarea în autoservire. În drum spre raionul de detergenţi, mă opresc să mă uit la nişte tricouri pentru bărbaţi. Sunt la reducere. În loc de 40 de lei sunt numai 18. Găsesc unul modelul care-mi place şi e şi mărimea mea. Îl pun în coş. Cumpăr detergent şi restul fleacurilor ce le mai am pe listă. Nu-mi mai iau sacoşă. Am să le car în mână. Maşina am parcat-o aproape de intrare. Am avut noroc să găsesc loc. Chiar dacă azi e marţi 13.

Pun cumpărăturile pe bandă şi, pe măsură ce casiera le scanează, le adun grămadă la capăt şi le aranjez sub forma unui mic balot. Aaa, iată şi tricoul. Îl agăţ de un şurub de pe margine. Nu vreau să –l amestec cu restul cumpărăturilor.Scot portofelul şi plătesc. Mai discut puţin cu casiera, îmi iau cumpărăturile şi merg la maşină. Încarc totul în portbagaj şi demarez spre socri. Îi predau detergentul mamei soacre. Îi dau şi bonul spre decontare. Mama nu vrea să rămână datoare.

În sfârşit ajung acasă. Pun cumpărăturile la locul lor. Deodată simt cum mă loveşte ceva aşa ca un fulger. Îmi dau seama că nu am tricoul. Fug la maşină şi scotocesc prin portbagaj. Nu vreţi să ştiţi câte minuni am prin el! Îmi aduc aminte că l-am agăţat de şurubul de la bandă. Şi acolo l-am lăsat!

Sar în maşină şi fug înapoi la supermarket. Ajung la casa unde am plătit cumpărăturile. E aceeaşi casieră. Îi explic cum stă treaba. Tricoul nu mai era unde îl lăsasem eu.

–         Arătaţi-mi bonul vă rog! zice casiera.

Îmi dau o palmă peste frunte. Bonul l-am lăsat la soacră-mea.

Sar din nou în maşină şi alerg la socri. Mama soacră se agită când mă vede. Nu ştie ce s-a întâmplat. Îi explic că îmi trebuie bonul.

–         Păi l-am aruncat la gunoi, îmi spune ea.

Fug la bucătărie. Găleata e goală. Aflu de la socru-meu că tocmai a dus gunoiul. Îl pun să-mi descrie exact în ce zonă a aruncat gunoiul. Cobor jos şi mă îndrept către tomberoanele de gunoi. Am uitat că sunt îmbrăcat la patru ace, am avut azi şedinţă cu patronul. Ei, fie ce-o fi. Încep să scotocesc în gunoi, aplecându-mă în interiorul tomberonului. Am concurenţă. Încă două persoane scotocesc şi ele prin gunoaie. Se uită la mine şi-şi fac cruce. Nu am timp, caut rapid. Victorie! Găsesc bonul. E cam mototolit şi are  şi două pete, dar asta este. Şi miroase cam nasol.

Când ajung la măşină constat că m-am murdărit de la containerul cu gunoi. Mă şterg rapid cu o cârpă şi mă urc în maşină. Ajung la magazin şi fug la caserie. Acum e altă casieră. Îi explic care-i treaba agitând bonul. Mă trimite la biroul de informaţii. Aici vorbesc cu o tipă care se uită chiorâş la mine. Ia bonul cu două degete, ţinându-l la distanţă. Discută, undeva în spate, cu o colegă. Revine la mine şi îmi spune că nu a fost depus niciun tricou cu codul respectiv la obiecte pierdute de clienţi.

Trag o înjurătură. În gând. Ei, dă-l încolo de tricou! Deja m-a costat cam mult dacă socotesc benzina consumată cu fâţâiala pentru recuperarea bonului. Unde mai pui oboseala mea şi hainele ce put a gunoi. Şi totuşi nu sunt împăcat cu faptul că nu am tricou.

Intru din nou în autoservire. Am un singur scop. Să cumpăr alt tricou. Îmi aleg unul care se aseamănă cu cel pierdut. Ăla era însă mai frumos. Ei, asta este! Ajung la caserie, ţinând strâns în mână tricoul. Ăsta n-am să-l mai pierd. Casiera se luptă cu mine ca să-mi ia tricoul.

–         Domnule, daţi-mi tricoul să-l scanez!

În sfârşit ajung acasă ţinând tricoul strâns în mână. Se pare că aşa am şi condus maşina. Cu tricoul în mână!

Offf, ce zi am avut astăzi! Păi sigur, doar e marţi 13!

Nota autorului:

Text publicat in TIMPUL nr. 9/ 2012

© 2012 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

5 comentarii

Filed under literatura

5 responses to “Cumpărături în ziua de marţi 13

  1. chiriac florin

    super-tare, mai ales ca e si adevarata 99% din ea ! felicitari!

  2. Da, asa este….cea mai mare parte din povestire e adevarata! Am mai accentuat pe ici pe colo….esenta a ramas asa cum s-a intamplat.

  3. E…eu nu as fi facut asta pentru un tricou :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s