Arhiva zilnică: 10/03/2012

Iarna la mare (în tabără)

Fiind ieşean nu am avut plăcerea să servesc plăcerile vieţii de cămin pe timpul studenţiei. Dar am avut parte de întâmplări trăznite în taberele studenţeşti la care am participat, unde atmosfera era apropiată de viaţa de cămin.

Ţin minte că în anul trei, în vacanţa de iarnă, am stabilit cu mai mulţi colegi studenţi să mergem în tabără. Dar pană ne-am pus noi de acord, s-au terminat locurile din taberele de la munte.

Aşa că ne-am hotărât să mergem la mare, acolo erau locuri destule. Şi iată-ne ajunşi la Eforie Nord, unde ne-am cazat la unul din hotelurile din nordul staţiunii. Hotelul era ca un cămin pentru că era plin de studenţi, nu mai erau alţi turişti la vremea respectivă(în decembrie adică). Codiţiile de cazare erau super: aveam televizor şi frigider în cameră, mă rog condiţii de hotel. În ziua de Ajun, am plecat împreună cu unul din colegi la Constanţa să facem puţină aprovizionare pentru masa de Crăciun. Ţin sa precizez ca întâmplările au loc înainte de Revoluţie, când nu prea era voie să se sărbatorească Crăciunul, dar mulţi îl sărbătoream, însă fără să-i spunem pe nume. În staţiune magazinele erau închise şi de aceea eram nevoiţi să ne deplasăm în capitala de judeţ. Ceea ce doream să cumparăm era nişte băutura (tărie) pentru că la barul hotelului era scumpă.

Am ajuns cu bine la Constanţa şi am cumpărat nişte vodkă poloneză, care pentru vremurile acelea era lux. Nişte însemnând vreo douăzeci de sticle. Bucuroşi că ne-am îndeplinit misiunea am intrat într-un bar unde am mai servit câte ceva ca să ne încălzim. Dupa circa o oră când am ieşit afară, aici era dezastru. Se pornise un viscol puternic. Am fugit repede să luăm un troleu până la gară. Din gară aveam autobuzul care mergea în staţiune. Ne urcăm în autobuz, dar geamurile erau îngheţate toate şi nu vedeam nimic afară, aşa se face că n-am coborât la staţia care era cea mai apropiată de hotel, am mai mers două staţii în plus.

Acuma ce să facem, o luăm pe jos înapoi cu vântul în faţă. Până la faleză am mers noi cum am mai mers, mai mult cu ochii închişi pentru că vântul bătea tare. Cand am ajuns aproape de mare, vântul bătea atât de tare încat nu mai putea să ne ţinem pe picioare. Nu vă mai spun cum urla marea! Am mers în patru labe până la intrarea în hotel, fiind foarte atenţi să nu spargem sticlele cu lichidul preţios.

Intrăm în holul hotelului şi absolut toţi studenţii care erau acolo au întors capul spre noi şi s-a făcut o linişte totală. Apoi au început să explodeze râsete şi comentarii. Miraţi foarte am urcat în cameră, noroc că era la etajul unu. Acolo ne aşteptau prietenii care şi ei au făcut ochii mari când ne-au văzut. Ce dracu se mirau toţi, n-au mai văzut oameni? Şi atunci ne-am uitat în oglinda de pe hol şi am înlemnit şi noi. Din oglindă se uitau la noi doi oameni de zăpadă, cu câte două găuri negre drept ochi, cu o gaură mare drept gură şi două găurele drept nas. Viscolul pusese pe noi un strat de zăpada care aderase perfect pe toată suprafaţa pielii şi a hainelor. Colegii au sărit repede cu uscătoarele de păr să ne decongeleze. O sticlă de votkă s-a dus pe gâtlejurile noastre aproape instantaneu.

© 2012 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Scrie un comentariu

Din categoria literatura

Interviu cu Ovidiu Bufnilă

Pe Ovidiu Bufnila îl cunosc de mult timp. De cand eram student şi citeam prozele lui SF în almanahurile „Anticipaţia”. După nişte ani am intrat în legătură pe net şi mi-am dat seama că este şi un om deosebit.

Citiţi interviul ce i l-am luat pentru Hyperliteratura:

http://hyperliteratura.ro/interviu-cu-ovidiu-bufnila-binecunoscutul-eseist-si-autor-de-sf/

Scrie un comentariu

Din categoria literatura