Invitaţie la lectură- episodul 12

Romanele lui Charles Bukowski(1)

Astăzi vreau să vă atrag atenţia asupra unui scriitor american: Charles Bukowski. Dar să vă spun câteva cuvinte despre acesta.

Henry Charles Bukowski (16 august 1920 – 9 martie 1994), a fost un poet, romancier germanoamerican. Este adesea cunoscut sub pseudonime ca: Hank, Buk, Henry Chinasky, acesta din urmă fiind un alter-ego în numeroase romane autobiografice.

Scrierile lui Bukowski au fost puternic influențate de atmosfera casei lui din orașul Los Angeles și sunt marcate de empatie pentru viața obișnuită a săracilor americani albi, actul scrisului, alcool, relațiile cu femei. Un autor prolific, Bukowski a scris mii de poezii, sute de nuvele și șase romane.

Trebuie să vă spun că l-am descoperit relativ de curând şi am citit două romane scrise de el : « De duzină » şi«Factotum».

Am să vorbesc mai întîi despre « De duzină », primul roman de Bukowski pe care l-am citit. Acesta este de fapt ultimul roman scris de autor, el apărând chiar în anul morţii acestuia. Poate că n-am procedat bine că am început să citesc seria scrierilor acestui scriitor cu acest volum. Asta pentru că unii critici consideră că acesta nu ar fi la înălţimea celorlalte. Eu, sincer să vă spun, am fost încântat de acest roman. Poate şi pentru că este o parodie a romanelor poliţiste  ( preferatele mele). Cartea are ca personaj principal pe detectivul particular Nick Belane, care are tot felul de cazuri fantastice. Este angajat de Doamna Moartea ( să fie o presimţire a sfârşitului pe care o are autorul?) să-l găsească pe scriitorul francez Celine, care trăieşte se pare, deşi ar fi trebuit sa fie mort din 1961. Alt caz trăznit este cel al proprietarului unei firme de pompe funebre care-l angajează să-l scape de avansurile enervante ale unei extraterestre, care, deşi în aparenţă este o femeie mortal de frumoasă, în realitate este un şarpe mai special. Pe parcursul tertipurilor pentru rezolvarea acestor cazuri, detectivul nostru obişnuieşte să bea şi vodkă şi whisky, la fel ca şi scriitorul nostru. Pentru că Bukowski era cunoscut în epocă ca un mare băutor. Se pare că era timid în relaţia cu publicul şi avea nevoie să-şi facă curaj.

Cartea se citeşte cu plăcere şi chiar cu neplăcere uneori, dar important este că n-o poţi lăsa din mână odată ce ai făcut “greşeala” să-ţi îndrepţi atenţia asupra ei. Dialogurile sunt spumoase şi atmosfera este cea a romanelor poliţiste, numai că multe chestii sunt duse până la absurd.  Scriitorul dovedeşte o imaginaţie debordantă şi ne plimbă într-un peisaj unic şi populat de tot felul de fiinţe ciudate. Şi nu numai fiinţe. Sunt şi multe lucruri ciudate prin această carte.

Unul dintre cele mai ciudate lucruri este Vrabia roşie pe care detectivul nostru o caută pe tot parcursul volumului. Am să vă dezvălui că o găseşte în final, dar veţi avea o mare surpriză. Asta alături de Nick Belane. E drept că pentru detectivul nostru surpriza va fi foarte mare.

Bun! Sper că v-am trezit  interesul să căutaţi cartea şi mai ales s-o lecturaţi.

Vă urez lectură plăcută şi staţi pe aproape, voi reveni cu o prezentare a celui de al doilea roman al lui Charles Bukowski citit de mine, “Factotum”.

© 2012 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria literatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s