Un furt, o dispariţie,un câine mort şi o babă isterică

Am plăcerea să vă prezint un nou fragment din romanul meu poliţist  ” Un detectiv cu uşoare dureri de cap”.

Este vorba de partea a treia a romanului, la care lucrez în prezent:

„Un furt, o dispariţie,un câine mort şi o babă isterică”

(fragment din capitolul 1)

Sunt întrerupt  de Hilma care mă anunţă că mă caută o doamnă. Îi spun s-o invite în birou. Oare rugile mi-au fost ascultate şi voi avea un caz barosan?  Ei, ţi-ai găsit! Pe uşă îşi face apariţia o babă ce pare de o sută de ani. Şi greutatea ei bate tot spre o sută. De kilograme. Ba, dacă mă uit mai bine, cred că trece binişor de suta de kilograme. Dacă problema pentru care a venit la mine e proporţională cu greutatea ei, atunci am dat lovitura! Dar nu prea cred, având în vedere hainele modeste cu care e îmbrăcată. O invit să ia loc pe canapea, nu cred că ar încăpea într-unul din fotoliile din biroul meu. Se aşează şi aud geamătul de protest al canapelei. Mă aşez şi eu într-un fotoliu, pe care-l trag mai aproape de bătrânică. Aceasta scoate, din geanta cât toate zilele pe care o cară după ea,o batistă uriaşă şi îşi şterge ochii şi apoi nasul. În timpul ultimei operaţii face un zgomot ce seamănă cu sirena unui vapor. Speriată, Hilma bagă capul pe uşă să vadă ce se întâmplă. Îi fac semn că totul e în regulă şi că baba nu-mi face nimic rău.

–         Cu ce vă pot ajuta, doamnă? o întreb eu curios.

–         Aaa, vă rog să mă scuzaţi domnule Goldon, dar nici nu m-am prezentat. Sunt doamna Vera Martinez. Am venit  să mă ajutaţi într-o problemă. Domnul locotenent Brent m-a trimis la dumneavoastră. Mi-a zis că poliţia nu are cum să mă ajute.

Interesant, măi băieţi! Mai nou poliţia îmi face reclamă. Păi, nu-i rău. Dar să vedem ce problemă are bătrâna din faţa mea.

–         Spuneţi-mi care-i problema, vă rog! încerc eu s-o încurajez.

Baba se şterge la ochi cu batista. Pare gata să izbucnească în plâns. Sper să nu leşine pe aici.

–         Domnule Goldon, am suferit o mare piedere! Mi-a murit cel mai bun prieten!

–         Condoleanţe! Îmi pare rău. Dar cu ce vă pot ajuta eu?

Sper că nu vrea să-i înviez prietenul. Am mai avut tot felul de cereri ciudate până acum, aşa că nu m-ar mira o astfel de cerere.

–         Eu sunt convinsă că Alfred a fost omorât!

–         Şi atunci chiar nu înţeleg de ce v-a trimis poliţia la mine. Cazurile de crimă le anchetează ei.

–         Ei, vedeţi, domnule Goldon, prietenul meu nu era om.

Alta acum! Dar ce dracu’ putea să fie? Mă lămureşte însă doamna Martinez.

–         Era un câine. El a fost cel mai bun prieten pe care l-am avut…şi acum am rămas singură.

Mă uit îngrijorat la canapeaua care scârţâie de zor sub greutatea bătrânei. Sper să nu cedeze şi să o văd pe bătrânică cu roatele în sus. Asta mi-ar mai lipsi. Îşi şterge din nou ochii cu batista uriaşă din dotare.

© 2012 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria literatura

6 răspunsuri la „Un furt, o dispariţie,un câine mort şi o babă isterică

  1. Sper ca detectivul a preluat cazul si de fapt era menita sa moara ea in locul cainelui 🙂

    • Bianca, detectivul a preluat cazul dar presupunerea ta nu se adevereste. Cazul este mult mai complicat! Dar ce va urma vei afla din romanul meu care sper sa apara pana la jumatatea anului in librarii. Mai ales ca sunt interesate doua edituri in publicarea lui.

  2. Bianca, multa bafta si spor la scris! Poti sa-mi dai ceva amanunte legate de cartea ta?

  3. Foarte tare! Imi place teribil!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s