Invitaţie la lectură- Ep. 3

Văd că vremea de afară ne creează condiţii să ne afundăm în lumea lecturii, fie şi după ce am fost  la săniuş (sau am practicat alte sporturi specifice anotimpului, gen dat cu lopata). Aşadar e momentul să vă mai recomand câte ceva dintre lecturile mele.

Astazi vă recomand două cărţi: una de poezie, „Biografia coapselor” de Mirela Lungu şi una de proză (o nuvelă) , „ Răscrucea destinului” de Vasilica Ilie.

Am să încep cu cartea Vasilicăi Ilie, „ Răscrucea destinului”.

 

Am să încep prin a vă spune că pe Vasilica Ilie (autoarea acestei frumoase nuvele) o cunosc de pe site-ul Cititor de proză, unde am avut ocazia să fac cunoştinţă cu talentul ei deosebit. Iar lectura cărţii despre care facem discuţie nu a făcut decât să-mi întărească convingerea că mă aflu în faţa unei scriitoare cu mare har.

Răscrucea destinului este un fel de Romeo şi Julieta în variantă românească. Avem de-a face cu o iubire care nu este văzută cu ochi buni de parinţii băiatului, dar dragostea lor este atât de mare încât nu ţine seama de împotrivirea părinţilor. Doar un tragic accident în care băiatul moare, face ca acestă legătură puternică să se întrerupă brusc. Ce va face în continuare tânăra eroină a acestei nuvele, puteţi afla dacă veţi citi nuvela.

Impresia pe care o am acum după lectură este că am citit un text clasic, o nuvelă aşa cum scriau marii noştri clasici! O scriere despre lumea satului românesc din a doua jumătate a secolului trecut.

Nu pot decât să vă recomand cu căldură acest text! Merită să-l citiţi! V-o spune, nu un specialist, ci un mare cititor…

 

A doua carte,  „Biografia coapselor” , este un volum de poezie, una mai aparte.

Am să vă mărturisesc încă de la început că nu sunt mare amator de poezie. Înclin mai mult spre proză, atât ca lecturi cât şi ca scrieri. Dar cartea Mirelei Lungu m-a atras încă dinainte de apariţie. Mai bine spus poezia ei m-a atras în mod deosebit, am făcut cunoştinţă cu aceasta prin postările de pe Facebook.  Iată că are şi Facebook-ul părţile lui bune!

Poeziile din “Biografia coapselor” sunt, după părerea mea, la graniţa dintre poezie şi proză. Sunt ca nişte mici povestiri. Trebuie să remarc stilul Mirelei, care este foarte direct şi lipsit de orice complex (cel puţin aparent). Cu toate astea autoarea are, în mod paradoxal, nişte trăiri complexe pe care reuşeşte să ni le transmită şi nouă cititorilor.

Este greu să vă povestesc despre acest volum. Cel mai bine este să citiţi cu proprii ochi şi să simţiţi cu propriile inimi.

Atenţie însă, acestă carte va fi greu să o lăsaţi din mână atunci când veţi intra în posesia ei, sau poate că voi veţi fi posedaţi de aceasta…dar într-un mod deosebit de plăcut…

Nu-mi rămâne decât să vă urez: „Să citiţi bine!”…sau mai bine „Lectură plăcută!”…parcă sună mai bine aşa.

Ţine-ţi aproape! Mai am multe recomandări să vă fac…

© 2012 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Lasă un comentariu

Filed under literatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s