Invitaţie la lectură- Ep. 2

Pentru că suntem în week-end şi afară ninge, am să vă mai fac câteva recomandări de lectură. Mai exact am să vă recomand 4 cărţi (le puteţi vedea şi în poza de mai sus).

Două dintre ele sunt scrise de Alexandru Petria, un scriitor cu mare potential şi care nu este suficient cunoscut. „Zilele mele cu Renata” este primul roman publicat al autorului şi ne introduce în lumea reală, cea fără mănuşi şi fără pudibonderie.

Despre cartea de proză scurtă „Deania neagră” a aceluiaşi autor citiţi mai jos:

Am aşteptat cu nerăbdare apariţia volumului “Deania neagră” pentru că citisem cartea anterioară a lui Sandu Petria, “Zilele mele cu Renata”, şi cunoşteam ce-i poate ieşi din tastatura calculatorului. Înainte să citesc cartea avusesem ocazia să citesc câteva fragmente, care îmi stârniseră deja curiozitatea. De asemenea participasem, alături de alţi potenţiali cititori şi de autor, la alegerea copertei pentru viitorul volum. Chiar vreau să salut această idee excelentă a lui Sandu Petria de a-şi consulta cititorii (prin intermediul Facebook) în privinţa înfăţişării cărţii.
În sfârşit am primit volumul împreună cu o frumoasă dedicaţie din partea autorului (care îmi promisese acest lucru cu mai mult de o lună înainte de aparitia “Deaniei” şi îi mulţumesc pe această cale pentru că a fost un om de cuvânt) şi m-am şi apucat să citesc. Mi-au trebuit două zile să citesc cartea pentru că, din păcate, a trebuit să mă mai duc şi la serviciu între timp.
Povestirile dintre coperţile “Deaniei” sunt foarte diferite, la fel cum este şi viaţa de zi cu zi. Găsim aici o lume diversă plină de dragoste şi sex, cu invidii mici sau mari, cu femei de moravuri îndoielnice şi politicieni corupţi. Citind mi-am spus: “Parcă ar fi lumea noastră, dar totuşi are ceva straniu, ceva enigmatic”. Dar cel mai bine ar fi să citiţi această carte, pentru că farmecul ei nu poate fi povestit.
Am şi o critică pe care vreau să i-o fac autorului. Sandule, sunt nemulţumit că poveştile Deaniei s-au terminat cam repede. Aş fi dorit să mai citesc. Mă uitam cum se împuţinează paginile cărţii şi mă îngrozeam că se va sfârşi prea repede. Ceea ce s-a şi întâmplat…Sper într-o continuare într-un viitor cât mai apropiat.

Un roman deosebit este şi “Sânge satanic” de Cristina Nemerovschi.

Vă mărturisesc că atunci când am început să citesc „Sânge satanic” am avut un sentiment de nelămurire.

– Ce naiba, sunt beat? m-am întrebat eu uitându-mă încă odată la coperta cărţii. Sus pe copertă scria: Cristina Nemerovschi. Dacă n-am luat-o razna, ăsta e nume de femeie! Dar ceea ce citesc eu este scris de o mână de bărbat.

Da, asta e impresia mea, că acest volum a fost scris de un bărbat! Până la urmă ăsta este un compliment fantastic pentru autoare.

Romanul ăsta nu poate fi încadrat sau aliniat nicăieri. Nici nu l-am pus în bibliotecă pentru că nu ştiu unde să-l încadrez. Bibliotecile mele (pentru că am mai multe corpuri) sunt ordonate după tot felul de criterii. Ei, cartea Cristinei nu am reuşit s-o categorizez nicăieri. Aşa că a rămas pe noptieră. E mai bine pentru că o am aproape şi îmi trag din ea energia de a scrie zilnic câte ceva. Cartea asta este vie, o simţi că pulsează de viaţă. Trăirile de zi cu zi ale adolescenţei (şi nu numai) izvorăsc din ea!

Nu se citeşte uşor şi pentru cei foarte sensibili e chiar periculoasă. Poate să li se facă rău de la stomac. Cartea nu se poartă cu mănuşi cu noi cititorii, ba chiar ne calcă puţin în picioare. După ce o citim ieşim puţin şifonaţi. Dar în orice caz, nimeni nu poate fi indiferent în faţa „Sângelui satanic”. Poţi să te îndrăgosteşti de această poveste rebelă sau să o urăşti. Te obligă să trăieşti lectura şi să intri în vâltoare!

Este un volum care m-a lăsat cu gura căscată dar şi cu o emoţie în inimă, emoţie ce se ascunde în spatele limbajului dur. Trebuie să încerci să citeşti dincolo de cuvinte şi atunci vei pătrunde într-o lume fantastică.

Nu voi încerca să vă povestesc cartea, ar fi şi imposibil pentru că n-am talentul scriitoarei şi i-aş face un deserviciu. Trebuie să vă faceţi curaj şi să citiţi voi povestea din „Sânge satanic”. Veţi constata că ţineţi în mână o carte deschizătoare de drumuri!

Am lasat la urmă romanul lui Dan Lungu “Sunt o babă comunistă”, pentru că este o carte deosebită nu numai prin valoarea sa, dar şi prin faptul că este cea mai tradusă operă din literatura românească actuală. Mă refer la numărul de ţări în care a fost tradusă şi nu la tiraj. De asemenea este  în curs de realizare şi un film după ea, în regia lui Stere Gulea.

Autorul descrie cu o subtila ironie viaţa de zi cu zi din România de după 1989, aruncând din când în când câte o privire înapoi spre comunism.

Dar am să vă las să citiţi aceste cărţi şi să constataţi singuri dacă merită să vă aplecaţi asupra lor. Eu vă asigur că  merită!

© 2012 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

4 comentarii

Filed under literatura

4 responses to “Invitaţie la lectură- Ep. 2

  1. Alexandru Petria

    Multumesc.

  2. Pingback: Trei autori pentru un weekend geros: Dan Lungu, Alexandru Petria, Cristina Nemerovschi | Morgothya

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s