Ghici cine vine la cină?(nu e vorba de celebrul film)-episodul 3

Eram dezamăgit.  Speram să mă aleg cu un răspuns mai exact, astfel încât să mă pot pregăti din timp pentru ultimul drum.  Nu de alta dar n-aş vrea să mă găsească Vasile, cand va veni pentru mine, total nepregătit sau într-o poziţie dizgraţioasă.

Între timp acesta îşi mai turnă ţuică în pahar şi o dădu peste cap.

–         Bună ţuică! Te rog să-i trasmiţi salutări socrului tău. Să-l feliciţi din partea mea pentru marfa asta grozavă.

Daaa, mă şi vedeam mergând la socru-meu şi trântindu-i în faţă : „ Tată socrule, Moartea îţi transmite salutări. Apropo să ştii că i-a plăcut ţuica ta!”.

–         Vasile, dar nu-l ai şi pe el drept client?

–         Nu, Iulian. Nu e pe lista mea. De asta te-am rugat pe tine să-l saluţi.

Mă  gândeam să-i mai pun nişte întrebări, dar Vasile puse paharul pe masă şi se ridică în picioare.

–         Trebuie să plec! Vecinul tău e gata de ultimul drum.

L-am condus până în holul de la intrare. Îşi îmbrăcă mantia neagră şi îşi luă coasa rezemată de perete.

– Gata, am plecat! La revedere!

Şi dispăru instantaneu. Nici n-am mai apucat să-i spun „la revedere”. Dar oare mai doream să-l revăd? Nu, nu prea. Însă nu era după cum vroiam eu.

Am rămas gânditor, cu sticla de ţuică şi paharul în faţă, mai mult timp. Aşa m-a găsit şi nevasta când s-a întors din oraş.

–         Ei, ce faci? m-a întrebat ea, uitându-se cam chiorîş la mine.

–         Nu mă simt prea bine.

–         Păi, cred şi eu că nu te simţi bine dacă ai băut atâta ţuică!

M-am uitat mai atent la sticlă şi abia atunci mi-am dat seama că Vasile băuse jumătate din ea. Era cât pe ce să-i spun soţiei că n-am pus strop de ţuică în gură. Dar m-am frânat la timp. Ce puteam să-i spun? Că Moartea a fost în vizită pe la mine şi am tratat-o cu tărie? Şi că pe Moarte o chema Vasile?

N-am mai comentat nimic. M-am retras în dormitor şi m-am culcat. Am visat că mă pregăteam să mor, dar nu puteam pentru că nu mai apărea îngerul. Fără el se pare că nu puteam trece Dincolo. Al dracului Vasile! Întarzia tocmai acum când aveam mare nevoie de el.

© 2012 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Lasă un comentariu

Filed under literatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s