Cadou de Moş Nicolae-povestiri pentru copii

Astăzi este Sfântul Nicolae şi le ofer copiilor un mic cadou: câteva povestiri scrise de mine special pentru ei.

Primul Moş Nicolae

E noapte. În pătuţul din garsoniera de la ultimul etaj, Andra dormea zâmbind frumos. Tocmai împlinise un an şi opt luni. Era deja mare şi aflase despre Moş Nicolae. Aştepta cu nerăbdare să primească cadouri. Înainte să se culce, îşi pregătise papucii pentru a primi darurile de la Moşu’. Era noaptea ajunului lui Moş Nicolae şi dimineaţă urma să vadă ce surpriză va primi în ghetuţe. Era prima dată când pricepea care-i treaba cu Moşu’.

Veni şi dimineaţa. Fetiţa se sculă voioasă, cu gândul la papuci. Se dădu jos din pat şi fugi direct la încălţări. Ţopăi bucuroasă când văzu că ghetele erau pline de cadouri. Într-un papuc era o păpuşică foarte frumoasă iar lângă ea avea o garderobă întreagă. În cealaltă gheată erau dulciuri felurite, dar Andra nu le dădu prea mare importanţă. Centrul atenţiei ei era păpuşa. Cu greu părinţii reuşiră să o convingă să-şi facă programul zilnic: spălat, îmbrăcat şi stat la masă. Fata noastră se jucă toată ziua cu păpuşica, ce vreţi, era noutatea momentului! Masa de prânz o luă alaturi de noua ei parteneră, iar somnul de după-amiază îl împărţi tot cu ea. Seara renunţă chiar şi la desenele animate, numai ca să se poată juca cu Pisi. Aşa o botezase pe păpuşă. De ce aşa un nume? veţi întreba voi. Şi Andra ar răspunde : pentru că seamăna cu pisica lui bica(bunica-în traducere).

Noaptea, înainte de culcare, fetiţa noastră puse păpuşica înapoi în papucul unde o găsise dimineaţa. Acolo era locul ei, nu-i aşa?

Shhh, nu mai faceţi gălăgie! Păpuşile noastre dorm: una în pat şi alta în ghetuţă.

Nota autorului:

Fetiţa din povestire, Andra, este chiar fata mea care acum are 21 de ani.

ALEX ŞI GRIVEI

Alex muncea în grădină alături de bunicul său. Era destul de mare, avea zece ani, ca  să dea o mână de ajutor la diverse treburi pe lângă casă. Acum se ocupa cu strângerea fasolelor, smulgea tufa de fasole din pământ şi o punea lângă celelalte până ce făcea o grămadă mai mare. Apoi lua grămada cu vrejuri de fasole şi o ducea în curte, unde fasolele urmau sa fie batute. Nu vă faceţi probleme, nu erau bătute pentru că ar fi făcut cine ştie ce obrăznicie în grădină. Scopul bătăii era ca boabele de fasole uscate să iasă din păstaie şi astfel să fie puse deoparte pentru iarna. Şi ce mâncăruri ştia bunica lui Alex să facă cu aceste fasole ! O minunăţie nu alta!

Bunica era afară unde păzea mâncarea ce fierbea pe plita de la bucătăria de vară. De fapt poate e mult spus bucătărie de vară pentru că aceasta se compune dintr-o plită şi o masa, totul în aer liber fără niciun acoperiş deasupra capului. Sigur, mă veţi întreba ce făcea bunica dacă ploua? Cum mai făcea mâncare dacă nu avea acoperiş şi  peste masă şi plită   curgea apă din nori ? Ei, avea ea o soluţie de rezervă: aragazul din bucătăria de iarnă.

Tot în curte îşi făcea veacul şi Grivei, căţelul bunicilor. Dar ce spun eu căţel că e ditamai dulăul. E drept că nu e de rasă, dar aduce bine a câine lup şi pentru cei pe care nu-i cunoaşte nu e o apariţie prea plăcută. La momentul povestirii noastre Grivei e cam plictisit şi somnoros, poate şi din cauza sorelui care-l bate-n cap.

Trebuie să vă spun că Alex şi Grivei sunt prieteni vechi, se ştiu de când erau mici amândoi. Se nimerise ca băiatul să fie la bunici atunci când Bubu (aşa îi spune Alex bunicului) venise acasă cu un pui de căţel primit de la un vecin. Ce bucurie fu atunci şi din partea puştiului dar şi a căţeluşului. Alex avu grijă de el şi îi dădu numele de Grivei. Au trecut anii şi  Alex şi Grivei erau prieteni, chiar dacă băiatul venea la ţară numai în vacanţa de vară .

Dar să ne întorcem la puştiul nostru care tocmai adună tufele de fasole de pe jos pentru a le duce în curte. Era primul transport şi Alex luă o grămadă mare de vrejuri. Nu erau grele, dar volumul lor practic îl acopereau pe băiat. Privit de la distanţă părea o arătare fioroasă care intra în curte. Grivei sări ca ars când văzu apariţia şi se puse pe lătrat de parcă ar fi văzut lupul. Alex lăsă grămada jos şi se uită urât la Grivei: „Ai înebunit? Latri la mine?” îi strigă el câinelui. Acesta se opri brusc din lătrat şi făcu ochii mari. Apoi se culcă la pământ şi îşi băgă botul sub labele din faţă, scheunând uşor. Nici nu se mai uita la băiat, stătea cu ochii în jos. Ştia că greşise şi îşi cerea iertare în felul lui. Alex se duse lângă el şi-l mângâie pe cap. Grivei lătră bucuros. Înţelesese că a fost iertat.

Pentru prima dată la mare

 

Bătrâna Dacie rula cu viteză potrivită către mare. Înăuntru erau părinţii şi cei doi copii: Andra de şase ani şi mezinul familiei Alex care avea doi ani. Cu toţii erau nerăbdători să ajungă la Mamaia, destinaţia călătoriei lor. Trei din membrii familiei mai fuseseră în urmă cu trei ani pe litoral, dar pentru băiat era o premieră. Nu prea îi era lui clar ce-i aia Marea Neagră. Îi întrebase pe părinţi dacă nu se va face negru atunci cand va intra în apa mării. Primi asigurări că nu va păţi nimic şi că apa nu e chiar neagră aşa cum îi este numele.

Ajunseră până la urmă la Mamaia. Tatăl parcă maşina în faţa hotelului unde aveau rezervare. Cazarea nu le luă mult timp, pentru că se hotărâră să locuiască la parter. Nu mai erau camere libere decât la parter şi la ultimul etaj. Preferară parterul pentru că era mai uşor pentru copii. Nu mai aveau nevoie să folosească liftul.

Copiii erau nerăbdători, vroiau să vadă marea. Se schimbară cu toţii, maturi şi prichindei, în costumele de baie, puseră într-un coş special de plajă restul mărunţişurilor de care mai aveau nevoie şi plecară spre faleza care era la o zvârlitură de băţ de hotel. Intrară pe nisip şi Alex făcu ochii mari când văzu apa. Era cea mai mare apă pe care o întâlnise în viaţa lui. Părinţii şi sora începură să amenajeze locul unde urmau să stea la plajă: întinseră un cearşaf şi un prosop şi le fixară cu papucii din picioare. Se dezbrăcară şi rămaseră în costumele de baie. Tatăl plecă cu cei doi copii în apă, în timp ce mama rămase pe cearşaf să păzească lucrurile. Deşi era pentru prima dată faţă-n faţă cu Marea Neagră, Alex se aruncă în apă fără nicio reţinere. Tatăl lui avea grijă să-l ţină de mână, mai ales că erau valuri mărişoare, în special pentru o gâgâlice de doi ani. Andra rămase mai în urmă şi intră mai prudent în apă, avea deja experienţa unei vacanţe la mare.

Băiatul se distră copios în apă şi nu mai vroia să iasă afară oricât insistă tatăl lui. Văzând că nu reuşeşte să-l convingă, îl luă pe sus şi-l duse pe cearşaf. Nu vă mai spun ce proteste şi ce ţipete se auziră pe plajă. Toată lumea din vecinătate îşi întoarse privirea spre puştiul care vocifera violent pentru că fusese „răpit” din mare . Se linişti numai când i se promise că a doua zi va sta mai mult în apă.

În zilele ce urmară, Alex se bălăci pe săturate. De fapt stătu mai mult în mare, nici nu vroia să audă de plajă. Se simţea ca peştele în apă şi nu-l deranjau valurile care se izbeau de el.

Dar această stare de lucruri se schimbă radical după câteva zile. Părinţii nu-şi dădură seama ce s-a întâmplat, dar dintr-o dată Alex nu mai vru să intre în apă. Ba chiar mai mult, nu mai era de acord nici măcar să se dezbrace de halatul de baie cu care venea la plajă. Timp de o săptămână cât mai dură vacanţa lor, băiatul nu mai intră deloc în apă şi nu se mai dezbrăcă de haine ca să facă măcar plajă.

Tatăl său îl întrebă ce a păţit şi băiatul îi spuse că a venit un val rău şi i-a intrat în gură. Oricât de cald era afară el stătea înfofolit în halatul lui şi se juca în nisip. Văzând aceasta şi vremea se supără şi, deşi era august, deveni morocănoasă şi rece. Parcă era toamnă.

 

Epilog

După câţiva ani când au revenit pe litoral, Alex era cu totul schimbat. Nu se mai temea de apă şi chiar a învăţat să înoate.

© 2011 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Lasă un comentariu

Filed under literatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s