Din bucătăria lui Iulianes- tocăniţă cu ciuperci

După un consiliu de familie destul de încins şi în urma voturilor obţinute, am hotărât să gătesc o tocăniţă în stil personal.
Prima mişcare este să-i dau afară pe toţi din bucătărie. Aceasta este destul de mică şi dacă intră o persoană înăuntru trebuie să iasă alta, altfel e mai aglomerat decat în tramvai la ora de vârf. A doua mişcare pe care o fac este să deschid frigiderul şi să scot o sticlă de bere rece. La cât e de cald în bucătărie, trebuie ceva răcoritor pentru bucătar.
Ei, dar vă rog să fiţi atenţi! Domnul de colo, dacă nu vă interesează reţeta, vă rog să vă luaţi berea şi să mergeţi la televizor să vizionaţi meciul. Aşa, acum e mai multă ordine.
Deschid din nou frigiderul ca să caut ingrediente pentru tocană. De obicei când gătesc acest fel de mâncare, mă folosesc de prilej ca să scap de toate resturile din frigider. Ia să vedem ce găsim. Scot un morcov mai mare, găsesc şi un ardei gras care zace uitat în fundul lădiţei cu legume. Mai zăresc şi o pungă cu ceapă verde. O să am nevoie de cozile de ceapă. Umblu şi în sertarul cu salamuri şi descopăr doi cârnaţi ce au scăpat până acum. Pe un raft mai sus văd şi un borcan cu ciuperci, gol pe jumătate. Merg şi ele în tocăniţă.
Dar e cazul să fac o pauză, nu de publicitate cum sunteţi învăţaţi, ci de bere. Îmi pun un pahar cu vârf de spumă şi îl beau pe nerăsuflate. Acum e mai bine. Pot continua vânătoarea ingredientelor. Deschid uşa de la cămară şi aleg mai mulţi cartofi. Tot din debara scot şi cratiţa în care voi prepara mâncarea. Pentru felul ăsta am o cratiţă favorită, roşie ( asta pentru a o lămuri pe doamna curioasă din dreapta). Dar voi puteţi folosi recipiente de alte culori, că nu e o problemă. Mă deplasez la balcon unde a cazat nevastă-mea ceapa uscată (între timp am aflat lucrul ăsta, pentru că la prima reţetă nu ştiam). Mă uit şi prin sertarele de la congelator pentru că şi acolo mai sunt diverse resturi ce merg la acest fel de mâncare. Scot două pungi începute amândouă. Una e cu mazăre congelată şi alta cu păstăi congelate.
Acum pot începe prepararea. Aşa că mare atenţie! Pun în cratiţă circa trei linguri de ulei şi o aşez pe ochiul mare de la aragaz. Aprind ochiul şi-l reglez la jumătate. Curăţ legumele şi le tai pe fiecare altfel: ceapa o tai mărunt, ardeiul îl tai puţin mai mare iar morcovul felii potrivite. Pun ceapa la prăjit şi tai şi cârnaţii feliuţe. Curăţ şi cartofii de coajă şi îi tai bucăţi mai mărişoare. Fiind atent la ceapa din cratiţă, reuşesc să mă tai destul de bine la un deget. Eu sunt de vină, pentru că am ascuţit cuţitul de taie ca un brici. Îmi pun un plasture repede şi torn peste ceapa prăjita ardeiul şi morcovul. După ce se prăjesc puţin, adaug un pic de suc de roşii. E făcut de soţie şi e 100 % natural. Pe un ochi mai mic al aragazului am pus o oală cu apă la fiert. O să am nevoie de ea mai târziu ca să torn peste cartofi. Tai şi ciupercile mărunt, fiind cu ochii cât sarmaua pe cuţit ca să nu mă tai iar. Le pun şi pe ele în cratiţă.
E momentul să-mi mai pun un pahar cu bere. S-a făcut tare cald în bucătărie, deşi stau cu geamul larg deschis. Pun şi cartofii în recipient şi torn peste ei apă fierbinte din oala de alături. Pun şi condimentele: sare, piper, foi de dafin, amestec de legume şi boia de ardei. Mi-e tare sete aşa că îmi umplu paharul din nou şi îl dau pe gât dintr-o mişcare. Imediat mă strâmb şi-mi dau seama că am băut suc de roşii în loc de bere. Acuma n-ar fi fost rău dacă era şi niţică vodkă în suc. Dar mai bine nu, că e prea cald. Pun suc de roşii şi în cratiţa care fierbe la foc potrivit. Să se mai răcorească şi ea. Torn în vasul de pe foc şi mazărea şi păstăile congelate.
Pregătesc verdeaţa. În curând vine şi rândul ei să contribuie la desăvârşirea tocăniţei . Pun şi verdeaţa, mai las să dea două clocote şi închid focul. Mă uit la sticla de bere, ar mai fi un pahar. Păi hai să-l beau şi pe ăsta şi să îmi iau de-o grijă.
Vă că unii din colţ comentează că am băut cam multă bere pe parcursul reţetei. Nu e multă, am respectat doza recomandată de doctor: o sticlă pe zi. Acuma e vina mea că ăştia îmbuteliază berea în sticle de doi litri jumate’?

4 comentarii

Filed under gastronomic

4 responses to “Din bucătăria lui Iulianes- tocăniţă cu ciuperci

  1. Daniela Lungu

    Ca chef cu state vechi, Giuliano, iti pot spune ca reteta ta e orice numai tocanita de ciuperci nu e… pai ai pus acolo in cratita tot felul si tot felul ..asta se cheama ghiveci de legume. Tocanita de ciuperci are ciuperci si niste ceapa. Anyway, suna bine si o dara de miros a ajuns chiar si in Militarii Bucurestilor! Bon appetit , mon cher!

    • Daniela, tocanita mea e una de criza, facuta din ceea ce mai gaseste omul prin frigider si prin camara. Si pentru ca are si ciuperci, am intitulat-o „tocanita cu ciuperci”.
      Important e ca a iesit buna si frumoasa, nu-i asa ?

  2. Intradevar..are dreptate Daniela dar nu asta e relevant;) arata bine!
    Ps.Daniela ..din ciuperci si ceapa,poti face si ciulama;)

  3. Eu din astfel de resturi, obisnuiesc sa fac „pitta”. Oricum tocanita arata super!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s