Vineri 13

Mă trezesc greu după somnul de noapte. Deschid un ochi şi mă uit la mobil să văd cât e ora. Cifrele sunt cam mici şi trebuie să fac un efort să deschid şi celălalt ochi ca să văd mai bine. Mă dau jos cu greu din pat. Îmi sare în ochi calendarul de pe birou. Îi fixasem data pentru astăzi încă de aseară, dar o făcusem în mod automat. Abia acum mi-am dat seama că astăzi este VINERI 13! După cum spun „specialiştii” dacă data de 13 cade într-o vineri, atunci ghinionul va fi la maxim.

Îmi trece prin cap să mă bag înapoi în pat şi să nu mai fac nimic astăzi, dar nu se poate pentru că am o groază de treburi care nu aşteaptă să treacă data periculoasă. Aşa că intru în rutina de fiecare zi de lucru: baie, bucătărie-mic dejun, pregătit geanta pentru serviciu, îmbrăcat , luat nevasta, îmbarcat în maşină şi plecat la serviciu. Din spatele volanului mă gândesc că totul e bine până acum, nu s-a întâmplat nimic rău. Dar ziua este abia la început, până deseară mai este destulă vreme.

Ajung la serviciu conducând ca pe ouă. Aici aflu că şeful nu este astăzi, ceea ce este foarte bine, credeţi-mă pe cuvânt. Intru în problemele de serviciu. Nu se întâmplă nimic deosebit. Se pare că ziua nu e chiar aşa de ghinionistă cum zic unii.

Plec de la serviciu uşurat, ghinionul nu mă căutase încă. Dar mai aveam un hop de trecut: drumul spre casă cu un ocol pe la supermarket. Până la supermarket totul decurge foarte bine, traficul este chiar mai lejer decât în zilele din urmă.

„Măi să fie! Nu numai că nu am ghinion, dar astăzi chiar îmi merge mai bine decât în alte ocazii”

La supermarket găsesc tot ce mă interesează şi culmea nici nu e rând la casă. Descarc din cărucior cumpărăturile şi plec spre casă. Sunt relaxat, până acasă mai am cam un kilometru şi jumătate. Ce poate să se mai întâmple?

Ajung cu bine acasă, las bagajele şi încep să mă dezbrac. Îmi scot mobilele din buzunare şi când dau să scot şi portofelul, ia-l de unde nu-i! Nu mai găsesc portofelul. Mă caut în toate buzunarele, dar nu-l găsesc. Cobor jos la maşină şi mă uit înăuntru, dar tot nimic. Mă uit şi pe lângă maşină să văd dacă nu cumva mi-a căzut din buzunar.Nimic.

Al dracului ghinion! Până la urmă tot m-a ajuns blestemul zilei de vineri 13. Şi cât m-am ferit de el toată ziua…

Dar stând la masă, lejer supărat de ghinionul căzut pe capul meu, îmi dau seama că în portofel mai aveam doar vreo câţiva lei (actele şi cardurile bancare le ţin separat). Iar portofelul era uzat, vai de mama lui, că nevastă-mea tot mă bate la cap să-mi iau altul. Se pare că va trebui s-o ascult…

© 2011 Iulian Sîrbu (Iulianes 31)

Lasă un comentariu

Filed under social

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s